23.01.2020

5 moduri de a folosi o agendă

ianuarie 23, 2020 0

Nu e secret că îmi plac agendele, iar în urmă cu un an chiar am început să caut pe internet moduri de a folosi una, tocmai pentru că am prea multe începute și trebuia să găsesc un mod în care să le folosesc pe toate. Timpul a trecut, iar eu tot cu multe agende începute am rămas, totuși, sunt elemente pe care am reușit să le mut într-unul, așa că nu putem spune că e o totală lipsă de organizare. 

Sunt o mulțime de clipuri care vă arată cum să vă organizați viața pe mai multe agende, dar din punctul meu de vedere, mai mult de trei agende sunt prea mult. Dar asta depinde desigur de gusturile fiecăruia și de capacitatea de organizare. Ideea unei liste scurte a început când am început să caut pe internet diferite moduri de a folosi o agendă și voi începe cu cel mai vechi sistem pe care îl folosesc. 

BULLET JOURNAL

Se fac trei ani de când fac bullet journaling și mă amuză și acum când mă gândesc că îmi e greu să mă organizez fără agenda mea de încredere. Într-un an l-am împrumutat unei colege și în săptămâna respectivă am fost total dezorganizată. În bullet journal îmi fac o schiță a orarului pe care îl am, desene, diferite liste și idei, ba de blog, ba de diferite proiecte de DIY sau de ce nu, idei de lucrări și texte. Poți adăuga diferite elemente prin care îți poți măsura cantitatea de apă pe care o bei, banii pe care îi consumi, stările de spirit pe care le ai pe parcursul unei lui sau chiar a unui an. 

TRAVEL JOURNAL

Am descoperit de curând conceptul de jurnal de călătorie, făcut din piele care se leagă cu o sfoară, exact ca în filmele de epocă în care unul din personaje stă în trăsură sau la o măsuță și scrie. E bun pentru desene cu locurile pe care le vizitezi și de trecut la liniuță lucrurile petrecute în călătoria respectivă. De ce nu, și eventual o listă de bagaje. Mi-am dorit un astfel de jurnal, dar am ajuns la concluzia că mai bine incorporez aceste elemente în bullet journal, astfel încât să rămână atât taskurile cât și amintirile precum chitanțele sau biletele de la un anumit obiectiv turistic. 

E o idee drăguță pentru a păstra o parte din călătoriile pe care le faci cu tine, amintirile trec, dar micile obiecte care îți amintesc un mic detaliu sau o întâmplare de la acea vreme sunt mereu bine primite, mai ales de persoanele care au obiceiul de a colecționa amintiri. 

CITATE

Un caiet de citate e mereu util pentru cititori și e mereu la îndemână atunci când dai de vreo idee deșteaptă sau de vreo replică amuzantă pe care vrei să o notezi pentru a nu o uita. Mi s-a întâmplat de câteva ori să dau de pasaje interesante în cărți în care nu mă așteptam să dau de idei care să mă atragă în mod deosebit, așa că, un caiet de citate e numai bun. 

VOCABULAR

Dacă înveți o limbă străină e cel mai bun loc pentru a păstra cuvintele pe care trebuie să le memorezi. Sunt aplicații care sunt bune din punctul ăsta de vedere, dar nu se compară cu o agendă reală sau cu un vocabular standard. E altfel când ai cuvintele în față, în listă, decât într-un test online care mai multe te enervează. 

SCHIȚE ȘI DESENE

Îl folosesc în general mai mult pentru blog și pentru exerciții de body shape sau face shape, dar în general pentru blog și postări. Totuși, un caiet de desene e bun atât pentru desenatori cât și pentru amatori, în sensul că desenul în general poate fi o terapie pentru toată lumea, chiar dacă desenezi măzgăleli sau un soare mai mult pătrățos decât rotund, reușești să te deconectezi cumva și să te relaxezi, și chiar dacă desenul nu e perfect, nu ar trebui să îți fie rușine de ceea ce creezi, mai ales că trebuie să vină de la tine înainte de orice. 

16.01.2020

Despre modă și ore consumate pe un joc

ianuarie 16, 2020 0

Când ești prins de magia unui joc, nu-l mai lași din mână. Așa mi s-a întâmplat și mie în ultimele zile cu Super Style. Jocurile de modă m-au atras încă de când eram mică, iar cu cât erau mai originale cu atât îmi plăceau mai mult. Am început cu Jojo's fashion show, urmând apoi, după ce mi-am făcut facebook, să găsesc un joc un pic mai realist, care necrsita să îmi fac propriul magazin, echivalentul lui Mall World sau It Girl. Nu îmi mai amintesc cum se numea, știu doar că a fost scos de pe facebook la un moment dat.

Am trecut și prin Lady popular și Stardoll-despre care am citit acum ceva vreme și despre care vreau să scriu într-o zi. Azi însă, nu e acea zi, încât o să vorbesc despre acest nou joc care mi-a furat atenția în ultimele zile. 

În Super Stylist poți să îmbraci cliente, dar și pe tine, fără să ai magazin propriu-zis. Totuși, îmbină cumva viața unui model de instagram cu cea a unui stilist. Primești clienți, sponsorizări și poți să îmbraci modele pentru reviste și prezentări de modă.
Stilul tip - nu i-aș spune chiar Barbie- dar reușește cumva să îmbine ideea de păpuși și dress up, dar și viața de blogger de modă de pe instagram. Personajul meu chiar postează mai des pe insta decât mine. Jocul include joculețe care îți deblochează colecții noi pe care le poți folosi pentru a face un design nou și original clientelor tale. Merge repede și primești comenzi non stop, mai des decât le ia energiilor să se încarce. 

Un alt lucru drăguț ar fi ideea de story și discuțiile dintre cele personajul tău și cliente, cât și sponsori. Poți chiar să fi invitat de către fete la evenimentele la care participă.  

Dar, fiind incluse și poze cu personajul pe instagramul din joc, se vede diferența de like-uri pe care o întâlnim în fiecare zi. Dacă pun pun o poză cu un selfie pentru promovarea unui brand, rar primesc mai mult de 10 like-uri, dar când sunt postări cu alte persoane (diferite personalități sau pur și simplu de la prezentări de modă) automat cresc like-urile. Treaba asta îmi amintește că nu e întotdeauna important numărul de like-uri, cât e calitatea tipului de conținut postat și cât de bine te simți postând acel lucru.
Trecând peste reclamele enervante, sunt greu de făcut diamantele și durează multe să se încarce energiile. În principiu, acestea sunt cele câteva lucruri care nu-mi plac, dar le și înțeleg. Pentru timpul de încărcare a energiilor sunt recunoscătoare totuși, pentru că aș sta numai cu ochii în telefon dacă nu ar fi perioade de pauză între stilizări. Deci, momentele alea te obligă cumva să lași telefonul și să îți vezi de viață, chiar dacă e pentru 22 de minute cât îi ia să se încarce pentru două jocuri.


~~~~~***~~~~~

În comparație cu celelalte jocuri pe care le-am jucat, e un joc modern, care cuprinde câte puțin din toate jocurile de modă pe care le-am jucat în copilărie și care e interesant de jucat. Simpluț și ușor de folosit. Dar cum rămâne cu timpul consumat pe joc? Cu cât e mai atrăgător, cu atât stă lumea mai mult să îl joace și automat sunt vizualizate (voluntar sau ignorate) reclamele care le aduc profit producătorilor. Dar timpul? Știu cum merg lucrurile și știu că pot lăsa jocul dacă am ceva de făcut și că ține de propria decizie dacă vreau să stau o zi întreagă să trec nivele și să fac bani în joc. 

Și decizia e greu de făcut- să te joci și să te simți bine în mini victoria virtuală din telefon sau să trăiești o victorie reală? Îmi place jocul, dar a ajuns să îmi placă atât de mult încât să ignor alte lucruri care îmi plac, iar acest lucru nu e ok. Trebuie să existe o balanță dintre cele două, un echilibru care nu poartă mărime universală să poată fi aplicat de toată lumea într-o formulă standard, ține de modul fiecăruia de a percepe realitatea și la adaptabilitatea lui la aceasta. 

09.01.2020

RECENZIE: COLIND DE CRĂCIUN (2019)

ianuarie 09, 2020 0

După ce am fost bombardată de câteva reclame insistente, nu am putut să nu văd serialul, mai alea că m-a fascinat ideea cărții încă din copilărie când îl întâlneam în desene sau auzeam alte persoane că discutau despre film. În ceea ce privește cartea însă, nu am reușit niciodată să o citesc integral, întrucât mereu intervenea ceva care îmi atrăgea atenția și nu mă puteam concentra. Și nici ,,cititul printre rânduri nu e o opțiune bună la genul ăsta de cărți. Nu e complicată sau greu de înțeles în vreun fel, dar mereu am crezut că e o cartea de stare, pe care o simți și pe care o trăiești alături de Scrooge. 

De la Dickens nu am reușit să citesc decât ,,Marile Speranțe” de câteva ori  și puțin din ,,Poveste despre două orașe”, despre care aș putea spune că este complicată, dar și o carte de stare, întrucât este genul de poveste a cărei poveste nu poate fi înțeleasă cum trebuie decât dacă îi acorzi atenția și răbdarea cuvenite.

În ceea ce privește starea de spirit, am fost niciodată o iubitoare a Crăciunului, nu în adevăratul sens al cuvântului, dar nu sunt nici Scrooge. Și totuși, cred că sunt un pic din amândouă. Această adaptare este o îmbinare fantezistă a perioadei victoriene în prisma realității acelor vremuri, iar Ebenezer Scrooge este imaginea perfectă a ideii de știință și idei fixe, omul cu inimă de piatră care nu poate concepe motivul fericirii oamenilor în perioada Crăciunului, cât și a tradițiilor în sine, așa cum îi spune și prima fantomă ,,are numai calcule în cap”, știe tot profitul pe care l-a făcut în ultimii ani, dar nu a băgat de seamă la durerea și eforturile oamenilor care au muncit pentru el și Marley. 

În mare, intrăm în viața lui Scrooge și îl vedem evoluând, în perioade alese de timp; copilărie, când a început să lucreze la Scrooge&Marley și la ceva timp după moartea partenerului său, Marley. Totodată, observăm schimbarea din sufletul lui Scrooge pe care fantomele au rolul de a o invoca, oferindu-i argumente și arătându-i Crăciunul trecut, prezent și viitor. 

Deși Scrooge rămâne de neclintit, dă totuși dovadă de bunătate pe parcursul mini seriei, iar finalul este unul neașteptat și totuși bine primit. 


~~~***~~~
Locație: USA, UK
Limbă: Engleză
Produs de: Scott Free Productions, Hardy, Son & Baker, FX Productions, BBC
ScenariuCharles Dickens, Steven Knight
Costume: Joanna Eatwell
Cu: Guy Pearce, Andy Serkis, Stephen Graham, Joe Alwyn Vinette Robinson

03.01.2020

Filozofia kintsugi și povestea bolului spart

ianuarie 03, 2020 0

Fascinația mea pentru povești a început acum multă vreme, și nu numai să le scriu, ci să le și aud. Povești nemuritoare care poate nu au existat, dar care au rămas adânc înrădăcinate în fiecare cultură, de la basme până la nuvele. Dacă noi îl avem pe Domnul Goe și basme despre zmei, sunt multe alte povești despre creaturi nemaivăzute și greu imaginate de noi. Dacă e să aleg o cultură a cărei istorie este construită pe diferite povești, care mai de care mai frumoase sau chiar înfricoșătoare, aceea ar fi Japonia. 

O să vă spun o poveste scurtă, dar cu multă semnificație, care stă la baza unui obicei japonez atât de frumos și atât de profund încât mi-aș dori să îl pot învăța și eu. Acela este Kintsugi ( sau kintsukuroi), care s-ar traduce ,,a repara cu aur”.

Kitsugi [citit: chintsughi], este în sine o formă de artă care (se crede că) datează încă din secolulul al XV-lea, când unui dictator militar al Japoniei, Ashikaga Yoshima, i s-a spart bolul de ceai și l-a trimis în China pentru reparații. Bolul a fost reparat, dar când i-a fost înlăturat, Ashikaga Yoshima a început să caute oameni care să facă bolul mai frumos, întrucât se vedeau urme urâte de metal în locurile unde a fost spart.

Practica este desprinsă din filozofia japoneză ,,wabi-sabi”, care recomandă căutarea frumosului în imperfecțiune. Metoda de reparare s-a născut din regretul de a irosi ceva (mottainai) cât și din a fi deschis la schimbare (mushin).


Kintsugi reușește cumva să dovedească unicitatea unui obiect spart și apoi reparat. Ca filozofie, se aplică prin frumusețea din imperfecțiuni. Toți avem o poveste, formată la rândul ei din mai multe întâmplări, bune sau rele, indiferent de caracterul acestora, reușim să ne formăm ca oameni, iar kintsugi surprinde partea de cicatrici, sentimente sau momente neplăcute, care ne ajută să dezvoltăm o anumită mentalitate, care ne face diferiți de cei din jurul nostru. 

Suntem toți oameni și suntem diferiți, iar fiecare rană sau lacrimă rămân parte din istoria noastră. Nu trebuie ascunse în-vreun fel, ci văzute ca pe un element unic și individual care te face persoana care ești. Fiecare crăpătură formată în momentul spargerii bolului lui Ashikaga Yoshima i-a schimbat obiectul într-un bun de preț, de o frumusețe rară și într-un exemplu ieșit ca urmare a unei metode și filozofii care este aplicată și astăzi de cei care vor să o urmeze. 

Precum bolul de ceai, suntem obiecte de artă și devenim și mai prețioși și frumoși în fiecare zi pe care o trăim. 


PODCAST

Popular Posts

Analytics- să nu ștergi asta că jar mănânci