04.12.2019

Recenzie: Maria, Regina României (2019)


„În esenţă, acest film este povestea unei femei hotărâte ce devine eroina unei întregi naţii”, Alexis Sweet Cahill

~~~***~~~

În perioada în care femeile se luptau să primească dreptul la vot, Regina Maria nu a făcut decât să lupte într-un joc al bărbaților. Un pion important în istoria noastră, Maria a fost o figură curajoasă și plină de compasiune. Nu sunt cine știe ce inițiată în istorie, dar am fost curioasă de viața Reginei. Am vrut să văd orientativ viziunea regizorului cu privire la emblematica noastră figură istorică. 

Iubesc rochiile din film, sunt superbe, nu știu cât de „la punct” cu garderoba și stilul acelor ani, dar cu siguranță mi-au furat câteva zâmbete. A fost totuși o scenă în care am observat o bretea de la un sutien și am început să mă gândesc la istoria corsetelor. Înafară de asta, am rămas cu multe emoții după încheierea filmului, de parcă s-a terminat prea repede, și chiar așa a fost. Când au început creditele am realizat că nu voiam să plec din lumea aceea și îmi doream să văd mai mult din Regină decât ce ne-a oferit Roxana Lupu. 

Frumusețea actriței care a interpretat-o  m-a făcut să zâmbesc, întrucât seamănă într-o oarecare măsură cu Regina, iar într-un fel, mă simțeam de parcă mă uitam la adevărata elită românească. Un detaliu subtil, a fost lupta interioară pe care a trăit-o Maria în punctul în care a mers la Paris pentru conferința de Pace. Își dorea să își ajute țara și a plecat cu acest gând în suflet, iar frustrările erau în spatele ușilor închise și erau puse de-o parte atunci când trebuia să vorbească în numele țării. Lucru  ce se observă la final (când Carol îi spune că misiunea ei a eșuat și că toată călătoria ei până la Paris și Londra pentru a cere ajutoare nu au fost decât risipă de timp și de bani), moment în care se retrage la Pelișor pentru a medita la toate cele întâmplate și pentru a înțelege ce s-a întâmplat și cu ce a greșit. 

Veștile bune nu întârzie să apară, iar filmul se încheie într-o notă liniștită.O să închei cu o metaforă vizuală de care nu mi-am dat seama la început (dar și pentru a face cumva o paralelă dintre început și final), și anume, cadrul de început cu lacul înghețat, fără aparentă semnificație, cadrul a fost inclus ca simbol pentru ochii reginei.

 În mare, filmul a fost bun, dar nu e genul care să își aibă locul în cinematografe, fiind mai mult o producție potrivită pentru micile ecrane, dar care își face treaba până la capăt, în ciuda finalului deschis. 

~~~***~~~
Locație: România, Franța
Regie: Alexis Sweet Cahill
Scenariu: Gabi Antal, Alexis Cahill 
Costume: Claudia Bunea, Ana Ioneci
Cu: Roxana Lupu, Daniel Plier, Adrian Titieni, Patrick Drury, Anghel Damian, 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PODCAST

Popular Posts

EMOJI INFINITE

AMP gtag demo

Make it so.