14.09.2019

Despre bunele maniere la evenimente

septembrie 14, 2019 0

Nu știu dacă am căscat ochii prea mult pe instastory-urile unor oameni care merg des la evenimente sau dacă doar am prins din zbor niște mici șmecherii care țin de bunele maniere în momentele în care am fost fizic la genul ăsta de activități. Cert este că, atunci când mă văd pe un scaun, așteptând să înceapă vreo conferință de presă sau vreun eveniment la facultate, am reușit să învăț câteva principii pe bază pe care le aplic (sau nu). 

Să începem cu cea la care nu excelez, și anume, body language. Nu e frumos să stai pe telefon când un om vorbește cu tine în general, e un gest ce sugerează dezinteres. La prezentări însă, e foarte ușor să te plictisești și să începi să te uiți pe facebook sau instagram. Pricipiul e același, e o lipsă de respect să stai pe telefon în timpul în care cineva vorbește. Personal, încerc să mă țin departe de telefon când mă aflu în fața unei persoane care ne povestește despre ceva, deși uneori mai am tendința să pun mâna pe telefon și să-l deschid involuntar, dar nu stau mai multe de trei minute pe el pe parcursul întregii prezentări. Când prezint eu, nu mă deranjează dacă cineva stă pe telefon, dar e frumos să acorzi maximul de interes cu putință, oricât de plicticoasă ar fi tema discuției. 

Felul în care stai contează, cât de comod sau incomod pari. Dacă se vede că nu te interesează ce se întâmplă acolo, se observă prin poziția corpului înainte de a apuca să îi spui persoanei de lângă tine că ,,nu se mai termină odată!”  Dar atunci când ești interesat de ce se vorbește, se vede în modul în care asculți, se vede, iar în general trebuie să cauți fragmente din discuție care te interesează, în felul ăsta te poți implica în mod direct la conversație și poți interacționa cu cel care prezintă, chiar dacă nu îi spui decât ,,sănătate” atunci când strănută sau îl întrebi lucruri despre lucrul pe care îl prezintă. Fii tu însuți!

Mi s-a atras atenția la un curs, când desenam și îmi ascultam profesorul, că pentru unele persoane acest gest e considerat o lipsă de respect. O situație concretă, când m-am simțit într-adevăr prost în situația asta: eram la o conferință de presă la un partid și desenam în așteptarea unei idei de știri, eram încă în perioada în care încercam să mă prind cam ce trebuie să faci la conferințele de presă, iar temele de atunci m-au plictisit atât de tare că am început să desenez în caietul cu notițe. Am făcut asta de două ori, până când colegul meu mi-a spus că la ultima ședință au început doi jurnaliști să vorbească despre faptul că omul acela vorbea, iar eu desenam. De atunci, prefer să stau și să mă uit prin cameră sau să încep să citesc în prezentare sau să ascult ce se vorbește.

Dacă primești de mâncare, în mod normal e frumos să mănânci, dar dacă e o problemă sau pur și simplu nu e genul de aliment pe care nu-l consumi în general și preferi să nu te atingi de el, e perfect ok, deși e frumos să îți ceri scuze în cazul în care cineva insistă, încercând să le explici situația. Dar în general oamenii sunt prea preocupați cu organizarea ca să mai observe dacă toată lumea a mâncat din ce au servit.

Când gazdele sunt insistente și nu înțeleg motivul pentru care refuzi un lucru, mai bine taci când vezi că nu înțeleg când le explici. Nu e ok să te cerți cu oamenii când orice neînțelegere poate fi evitată, o glumă subtilă poate ajuta mult, iar dacă nu ajută, tăcerea e o soluție mai bună, însemnând că orice ai spune nu are cum să le schimbe părerea. Toți avem păreri diferite, dar dacă nu le putem dezbate într-un mod liniștit, mai bine încercăm să evităm discuția. 

11.09.2019

De ce se îmbracă oamenii special pentru biserică?

septembrie 11, 2019 0

Expresia ,,hainele de duminică” e încă destul de comună, deși mai sunt cazuri în care oamenii nu au auzit de ea. În urmă cu câteva zile am dat de un selfie pe instagram care avea la descriere ,,mergem la biserică, mulțumesc lui x și lui y pentru hair and makeup”, machiajul și părul nu erau aranjate într-un mod prea exagerat, erau chiar destul de discrete (din câte mi-am putut da seama din cunoștințele mele aproape nule legate de makeup) , dar lucrul ce m-a surprins a fost ideea de a ,,te îmbrăca pentru biserică”. Am ieșit de pe instagram confuză, cu o întrebare care m-a urmărit și zilele care au urmat ,,de ce te-ai machia pentru a merge la biserică?” apoi mi-am amintit de femeile din filme care poartă pălării când merg la slujbă, dar și de modul simplu în care oamenii se îmbracă pentru ceremoniile religioase de la sfârșit de săptămână. Iar dacă te îmbraci special pentru biserică, de ce să nu ai și un machiaj pe măsură?

Când eram mică, era o singură regulă pe care trebuia să o urmez în ceea ce privește mersul la biserică, și anume, hainele noi de Paște. În momentul în care mergeam la biserică de Paște pentru a lua Lumină trebuia aproape de fiecare dată să am haine noi, măcar pantalonii sau bluza. Dar, nu a fost niciodată o tradiție în adevăratul sens al cuvântului și nu am fost niciodată atenționată cum că nu aș fi fost vreodată îmbrăcată corespunzător.

În schimb, după ce am văzut postarea cu pricina și am început să mă întreb care e faza cu machiajul și tot încoțopenitul, am zis să văd puțin despre ce e vorba. Pe internet nu e mare lucru, în mare parte articole de opinie despre tinerii care nu se îmbracă corespunzător, sau oameni care cred că nu contează așa de mult cum te îmbraci și dezbateri dintre cele două. Am dat în schimb de o poveste drăguță despre soția unul pastor care a spus că oamenii nu prea mai vin la biserică, dar și când vin, o să se asigure că nu sunt singurii îmbrăcați în blugi (lucru judecat în anumite părți din- cred că erau Statele Unite, dacă nu mă înșel), treabă care m-a făcut să zâmbesc în momentul în care am văzut.

Unii oameni au început să disece versetele biblice în căutarea unei mențiuni că omul care participă la rugăciune trebuie îmbrăcat într-un anumit fel, iar una din ele, nu îmi amintesc cuvintele exacte, știu că era scrisă de Samuel și spunea în felul următor: Dumnezeul se uită după cum e îmbrăcată inima și nu trupul.

Nu vreau să intru prea mult în mențiunile biblice, dar după alte căutări am realizat că toată aranjarea asta înainte de mersul la biserică e mai mult un factor social decât unul religios, așa că mi-am primit răspunsul. Încă din cele mai vechi timpuri preoții au fost recunoscuți în funcție de costumație, acea „uniformă” care ne ajută să facem diferența dintre Papa sau un părinte din România sau de pe alte meleaguri. Ținuta preotului surprinde în mod direct credința respectivă. Iar oamenii, se îmbracă așa cum simt sau din diferite motive, fie că pari mai curățel pentru vecinii pe care îi întâlnești la slujbă sau doar pentru că atunci când te îmbraci special îți dă acel sentiment de bucurie pe care îl ai când ieși din blugii pe care îi porți în fiecare zi și din tricoul preferat. 

PODCAST

Popular Posts

Analytics- să nu ștergi asta că jar mănânci