20.07.2019

Despre agende neterminate și jurnalul perfect

iulie 20, 2019 0

Imaginație sau nu, oricine poate crea un jurnal perfect. Sună ciudat, nu-i așa? 

Ei bine, mereu am mers pe principiul ,,vreau și eu lucrul ăla! Și totuși, pot și eu să fac unul, de ce să dau banii pe el când ies mult mai bine dacă îmi fac singură.” Genul ăsta de încăpățânare m-a ajutat să învăț să fac mandala și să îmi fac propriul bullet journal. Partea amuzantă e că odată ce începeam, nu eram nici măcar pe aproape de toate lucrurile frumoase pe care le vedeam online. Pagini pictate, avatare superbe care nu o să îți iasă niciodată așa de frumos (ceea ce e și normal). 

Agendele au fost mereu un factor de interes pentru mine, încă din copilărie când îmi puneam ochii pe câte un caiețel frumos colorat, special gândit să îți atragă privirea. Încă de atunci desenam și măzgăleam (a se citi: scriam) și făceam tot felul de linii care nu mai știu ce semnificau, dar în mintea mea de atunci, toate se îmbinau frumos între ele și făceam ceva care mă bucura. 

Câțiva ani mai târziu, plăcerea astea s-a transformat în stres în momentul în care am început să am o agendă pentru orice: blogging, bullet journaling, desen, notițe și (aproape de fiecare dată) una pe care nu o folosesc deloc, dar care trebuie să fie mereu prezentă în geantă. Principala mea grijă în ceea ce privește agendele a fost partea de estetic, trebuiau să arate frumos, iar asta se pierdea în momentul în care trebuia să scriu ceva în grabă și nu mai nimeream agenda respectivă. Pe lângă scrisul urât, erau și tăieturi  care îți luau ochii și care nu aveau ce căuta în încercarea mea de a plănui jurnalul ideal.

O altă problemă pe care am întâmpinat-o în tentativele mele de a perfecționa o agendă, a  fost acela veșnica dilemă: caietele care rămâneau nefolosite. E ca și cum ai avea pe raft o carte pe jumătate scrisă, iar povestea se termină la jumătate, așa mă simt în momentul în care mă trezesc cu o agendă neterminată. 


Și totuși, o agendă frumoasă, este una inestetică, în care găsești notițe pentru aproape orice, una care să cuprindă gândurile și ideile pe care le ai. 

08.07.2019

Recenzie: The Amateurs (2016)

iulie 08, 2019 0

Pretty Little Liars a fost unul dintre serialele mele preferate din liceu, până în punctul în care am dat de cărți și am început să aflu mai multe despre mincinoasele noastre preferate. Nu am văzut seria până la sfârșit pentru că începusem să nu mai fiu atentă în momentul în care rula episodul, așa că am preferat să renunț. După etapa PLL, am trecut la The Lying Games, aceeași poveste, cărțile mi-au plăcut mai mult decât seria TV (care era deja anulată din câte îmi amintesc). 

După aproape două serii citite, Sara Shepard a devenit un nume care mă duce cu gândul la adolescenți cu secrete ucigașe și oameni bogați, dar și la încurcături de situații și momente periculoase. În ceea ce privește The Amateurs, nu m-am putut abține să nu zâmbesc când am dat de scene sau idei asemănătoare cu cele din PLL. Povestea este una puternică, multă implicare emoțională și mult mind game ( manipulare și șantaj ), dar toată treaba mi s-a părut ceva diferit și faptul că a fost ușor de citit și captivant m-a făcut să nu o las din mână. Grupul de pe Case not solved m-a fascinat încă din punctul în care s-au întâlnit și Aerin s-a decis să se alăture  pentru a ajuta la rezolvarea cazului surorii sale. 

Au fost momente în care m-am plictisit de unele scene și unele în care mă simțeam parte din grup, mai ales când închideam cartea și începeam să mă gândesc la toate indiciile și  teoriile legate de moartea Helenei Kelly, care i-a pus pe treabă încă din primele capitole pe tinerii noștri detectivi. Teorii care nu au coincis niciodată cu ale mele și care i-au îndreptat ușor spre arestarea a doi oameni, posibili vinovați de moartea Helenei. 

În principiu a fost ok, suficient de interesantă pentru a te face să citești mai departe și suficient de ușoară încât să o citești într-o zi. Sunt scene în care sunt descrise cadavrele unor oameni în urma unei morți violente, dar pe lângă scenele acelea mai serioase, avem momente de prietenie dintre personaje, de ură și de nesiguranță, dar și multe piese de puzzle care încep să se îmbine treptat pe parcursul cărții. 


PODCAST

Popular Posts

Analytics- să nu ștergi asta că jar mănânci