12.02.2019

Lecția pe care am învățat-o de la tipu care asculta BROKEN STRINGS


În liceu am călătorit mult cu autobuzul, iar aceasta a fost o provocare ce m-a ajutat să îmi înving puțin din timiditate. Obișnuiam să privesc oamenii, să-i studiez, să-i admir, să-i ghicesc, și apoi să-mi văd de ale mele. Odată, am nimerit pe partea de mijloc, fără scaun, cu un vag zumzet cunoscut venind din vecinătate. Undeva mai încolo, un tip privea pe fereastră, pierdut în gânduri și cu ochii strălucitori, de parcă s-ar fi abținut să nu plângă. Melodia era Broken Strings de la James Morrison și Nelly Furtado. Nu voi uita niciodatã momentul ăla, felul în care privea pe fereastră, capul ușor plecat și cu ochii mari și triști care se uitau parcă dincolo de linia orizontului, la un loc numai de el știut.



Cântecul îmi e foarte drag, dar nu l-am văzut niciodată ca pe o melodie tristă, mai mult ca pe o asigurare, un semn de curaj de  a recunoaște că sentimentele tale pentru o persoană au fost consumate, că ,,nu poți cânta la corzi rupte”. Poate asta era și pentru el, sau poate era doar un alt break up song. În acea zi, după ce melodia s-a repetat pentru a treia oară, mi-am promis că nu voi intra niciodată într-o relație dacă sentimentul nu e reciproc, tocmai pentru a împiedica un potențial scenariu asemănător cu al tipului din autobuz.

Lecția pe care am învățat-o în acea zi este sinceritatea, față de tine cât și de cei din jur, față de propriile tale emoții, că ,,adevărul doare, dar minciuna doare și mai tare”.

Câțiva ani mai târziu, eram într-un autobuz pe același traseu, doar că nu ascultam Broken strings, ci Use somebody. Nu știu cum arătam pentru cei care se aflau în preajmă, dar nu eram tristă. Ba chiar aveam un un ușor sentiment de fericire rătăcită pe care o simțeam, dar nu-mi puteam da seama care era cauza. Ascultam versurile ca pe un discurs spus de cea mai bună prietenă la o ieșire la suc într-un moment mai rar de simțire în care povestim despre emoții, trăiri pe care le simțim și despre care spunem mai departe.

Acel moment însă era perfect, singură într-un autobuz relativ pustiu, cu gândul la băiatul care asculta Broken Strings în urmă cu ceva vreme. Indirect, am putut să trăiesc emoțiile pe care le simțea, mi-am putut imagina durerea pe care o avea, deși nu-i știu povestea și nici prin ce a trecut, dar în mod sigur mi-a dat temă de gândire, la care mă mai gândesc uneori și azi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu