07.01.2019

M-am decis să mă despart de OVERTHINKING


(și să dansez de una singură)

Dacă este un lucru la care m-am decis să renunț în 2019, acela este OVERTHINKING-ul. Atunci când îmi pun în minte ceva, un scenariu, o idee, trebuie să fac cumva să o duc până la capăt pentru a putea vedea prin rezultate palpabile, cum imaginile din capul meu prind viață. Desigur, în majoritatea cazurilor nici nu mă aștept ca ideile mele gogonate să ia o formă fizică, dar sunt anumite concepte sau idei pe care vreau să le redau și care nu-mi ies în momentul în care vreau, iar asta mă calcă pe nervi, așa că încep să supra-analizez toată chestia și să pierd controlul situației. 

În ceea ce privește oamenii, e cu totul o altă poveste. Când o persoană face un gest, încep să analizez fiecare mișcare, de la body language până la psihologie și asta e neplăcut în majoritatea cazurilor pentru că nu poți știi cu certitudine ce simte persoana respectivă pe baza unor mici hint-uri non-verbale. În acele momente imaginația mea se pune pe treabă și scoate unele dintre cele mai frumoase sau groaznice episoade pe care mi le pot imagina.

Acestea apar atunci când te frământă prea tare un lucru și începi să gestionezi singur ceva ce nu depinde de tine sau care de defapt un nimic.  Prietenia dintre mine și overthinking a început frumos, priviri furișe, zâmbete sincere și câteva sărutări furate pe ascuns, asta până când, lucrurile au devenit serioase și am ajuns să fim mai apropiați ca niciodată și am început să dansăm împreună. Iar cu fiecare dans, eram din ce în ce mai speriată, mai panicată și mai sleită de orice speranță. Mă vrăjea cu farmecul lui și apoi pleca și mă lăsa singură înconjurată de neliniște și teamă.

Momentul în care a venit la mine pentru ultimul dans, i-am zâmbit și i-am spus că ne despărțim. Nu m-a crezut, nu prea mă credeam nici eu, dar eram suficient de hotărâtă să-mi urmez inima și să-mi umplu timpul cu lucruri de care merită să îmi fac griji. De atunci, mai apare timid și-mi cere să-l țin de mână, dar nu fac decât să ridic din umeri și să plec. 

Lucrurile au început să prindă formă de dinainte să realizez că am o problemă, undeva pe la începuturile anxietății, când ascultam numai cântece dansante atunci când eram tristă sau simțeam că îmi vine să plâng. Recent, am realizat că playlistul pe care l-am făcut în ultimele luni constă numai în melodii de acest fel și că obiceiul ăsta e mult mai util decât aș fi crezut și cât de ușor reușesc aceste câteva cântece să mă țină departe de overthinking și mă ajută să stau de parte de diferite gânduri care îmi consumă răbdarea și energia.

Atunci, sentimentul de neliniște și de confuzie și de teamă este înlocuit cu zâmbete și în mici dansuri pe care le fac singură sau mici momente în care mă trezesc fredonând, fericită. O să atașez mai jos un playlist cu câteva dintre melodiile care reușesc să mă țină departe de overthinking și care îmi încântă ziua de fiecare dată când le ascult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu