31.01.2019

De ce aș fi prietenă cu Tiana dacă aș face parte din Universul Disney


Universul Disney nu e tocmai un loc în care aș vrea să umblu, nici măcar basmele românești nu sunt povești în care mi-aș dori să-mi găsesc vreo replică, nici măcar episodică. Dar este totuși o poveste în care mi-ar plăcea să am un dialog cu personajul principal, să discut cu ea de la mâncare până la percepțiile ei de viață. Cine este această ea? Vorbesc despre Tiana, din Prințesa și Broscoiul

Am mai scris despre prințese cu câteva ocazii, iar un pic mai amplu aici. Ideea de basm însă, nu îmi inspiră nimic, iar ironia face ca basmul meu preferat românesc să fie ,,Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” , care se întâmplă să fie și singurul basm cu final tragic din literatura română. În poveste, prințul nu pupă prințesa și trăiesc ,,fericiți până la adânci bătrâneți”, ci pleacă din regatul fetei și se întoarce acasă, fiind ulterior răpus de moarte (care a ieșit dintr-un cufăr și i-a dat o palmă, transformându-l în praf).

Povestea Tianei este la fel de diferită precum basmul cules de Petre Ispirescu; nu este nici măcar prințesă și nu are nicio treabă cu toată ideea de prințesit. Lucru complet opus Tianei, ce muncește pentru a strânge suficienți bani să-și ducă visul mai departe. Vis care se întâmplă să fie același cu al tatălui ei (care a murit înainte de a apuca să cumpere localul pe care și-l dorea să-l deschidă), ce continuă să trăiască prin ambiția și determinarea Tianei de a ajunge acolo unde și-a propus.  

Să fi fost muzica de jazz, animația desenată manual, excesul de verde, broaștele sau magia cele care m-au făcut să îmi doresc să văd Prințesa și Broscoiul cu atât de multă curiozitate? Eram pe clasa a 8-a și făceam variante la română pentru Evaluare și la un moment dat, am dat de un text care m-a fascinat cu totul, încât abia mai eram atentă la ce se discuta pe baza acestuia. Filmul în sine, am apucat să-l văd câțiva ani mai târziu, iar de atunci îl revăd cu același drag de fiecare dată când mi se face dor de personaje și vreau să mă întorc în lumea lor festivă și totuși atât de întunecată. 

New Orleans în sine are o magie aparte, plin de farmec și mister pe care nu ai cum să nu-l apreciezi. Dacă aș face parte din Universul Disney, aș fi o turistă care admiră istoria locului, legendele, oamenii și să nu uităm de parade. Poate nu aș fi un personaj principal, nici măcar unul secundar, dar o mică replică, un cuvânt rostit în șoaptă sau un strigăt de uimire cu siguranță mi-aș găsi. Dacă aș fi însă în film, mi-ar plăcea să fiu prietenă cu Tiana, să stăm la masă și să povestim despre diverse lucruri, legate de restaurant, să-mi povestească cum și-ar dori să decoreze locul sau pur și simplu lucruri despre ea, despre copilăria ei, despre cât de greu i-a fost să ajungă în punctul în care a ajuns. 

Mereu mi s-a părut un model, în comparație cu alte personaje Disney, și nu numai datorită faptului că și-a câștigat dreptul de a fi prințesă prin căsătoria cu un prinț, nici vorbă. Felul în care e construit personajul, povestea din spate și visul de care se ține pe tot parcursul filmului și determinarea și forța de care dă dovadă, puterea de a merge mai departe indiferent de situație și încăpățânarea de care dă dovadă pe parcursul filmului, iar un dialog dintre noi două ar fi cu adevărat ceva ce mi-aș dori, chiar dacă e vorba doar de o replică spusă la repezeală sau de o conversație în toată regula. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pinterest

My Reading List