05.12.2018

Articolul care a schimbat totul


Trântind caietele în dulăpiorul ei, începe apoi să caute agenda în care avea toate ideile pentru noile ei articole din acea lună. Îi plăcea să scrie, iar în acel moment nu își dorea altceva decât să ajungă cât mai repede la redacție. Și-a lăsat agenda în geantă și și-a încuiat din nou dulăpiorul, îndreptându-se apoi în grabă către corpul de literatură și arte, care se afla dincolo de curtea liceului( servind drept cantină), colegii ei din orice an preferând să mănânce acolo pentru a sta la aer curat și pentru a socializa mai mult.
-Liz, o strigă cineva pe fată. Elizabeth Connors! Se auzi din nou vocea, iar Liz se opri, privind în urmă în timp ce strângea cu putere geanta care îi atârna pe umăr, colorată, cu un model mandala. Să nu îndrăznești să mă ignori, a mai spus Sasha când s-a apropriat de ea, iar Liz zâmbi larg înainte de a-și continua drumul alături de prietena ei cea mai bună.
- Nu aș îndrăzni, a spus ea. Și în plus, ești greu de ignorat. Ce oră ai, întrebă ea încercând să facă conversație atunci când simți că liniștea dintre ele era mult prea apăsătoare.
Liz a privit înainte, dorindu-și să nu fi făcut acest lucru. Zac Harvey trecea chiar în acel moment pe lângă ele, iar Liz putea să jure că în clipa aceea nu a mai văzut pe nimeni altcineva înafară de el, ba chiar o auzea pe Sasha vorbind ca prin ceață. Își simțea inima cât un purice când se uita la el, l-a urmărit până când a intrat în corpul de științe, revenindu-i vaga și recenta amintire a ochilor lui albaștrii precum cerul de primăvară în fiecare an când merge să culeagă flori cu Sasha.
-De asta trebuie să merg la cursul de artă, a înceiat ea pe un ton ușor înfuriat.
-Eu merg la redacție, a fost tot ce a putut Liz să spună. Era încă surprinsă de ceea ce tocmai s-a întâmplat și era incredibil de recunoscătoare că Sasha nu observase absolut nimic.
Harvey era în clubul de teatru, ceea ce îi amintea lui Liz că l-a văzut odată jucând în Romeo și Julieta împreună cu Chelsea, fată care este, la rândul ei și un alt membru al redacției, motiv pentru care a și călcat Liz în sala de teatru. Când l-a văzut pe Zac, îmbrăcat în Romeo, sărutând-o pe Chelsea, a simțit că îi ardea ceva în inimă și pocnea atât de încet încât numai ea putea auzi, ceea ce nu făcea decât să amplifice durerea. Nu era gelozie, de asta era sigură. Nu știa ce era, dar orice ar fi fost, și-a promis în sinea ei că nu poate ține la nimeni în perioada aceea nebună plină de deadline-uri și așteptări mari din partea redactorului șef.
-Ne putem grăbi puțin, Corey? A spus Chelsea când Liz a intrat în redacție. Ce idei ai pentru săptămâna viitoare, pentru că eu am scris cel puțin cinci articole și chiar vreau să le public pe toate în următorul număr. În plus, trebuie să ajung la repetiții .
Liz a ascultat în timp ce se îndrepta către biroul ei. Cory s-a uitat la ea, întrebându-se de ce era așa de abătută. De obicei era mereu cu zâmbetul pe buze și ceda mereu paginile dedicate ei colegilor de redacție. El nu i-a cerul niciodată să facă acest lucru, dar Chelsea însă da, și mult mai scria fata aia.
-Te simți bine? Întrebă el fata care răscolea într-o grămadă de hârti care ieșiseră din ghiozdanul ei. Liz nu își găsea notițele pentru un articol legat de oamenii frumoși, a găsit în schimb un început de articol legat de meciul băieților din echipă. Nu avea nevoie de cel de-al doilea și devenea din ce în ce mai nervoasă. Arăți de parcă ai văzut o fantomă, a continuat el.
Da, o fantomă cu ochi albaștrii care mi s-a arăta doar mie, gândi ea, dar nu avea de gând să îi împărtășească și lui acest lucru. Și-a promis să nu mai spună nimănui de micile ei crush-uri pe care le descoperă tocmai atunci când e lumea mai dragă. De Zac îi plăcea din anul trei, iar acum, când erau atât de aproape de examene și-a dat seama și cel care trage sforile destinului că ar fi amuzant să își bată puțin joc de ea, pentru că era convinsă că el nu simțea nimic pentru o jurnalistă de mâna a doua precum era ea.
-Liz, dragă! A început Chelsea încercând să pară deplasată. Nu-i așa că îmi dai tu pagina ta pentru săptămâna viitoare? Oricum nu îți găsești articolul.
Liz oftă.
-Chelsea, chiar vreau să publicăm articolul ăla și îl voi găsi chiar de vi fi nevoită să rămân aici pentru tot restul zilei.
-Pe tine nu te aștepta echipa de teatru? De ce ești încă aici? Întrebă Cory încercând să își păstreze tonul imparțial, deși era mai mult decât evident că ținea cu Liz și nu cu roșcata care o juca pe Julieta. Lui Liz nu îi plăcea să se gândească la asta.
-Zac mai poate aștepta, în plus, i-am spus să treacă pe aici după ce îi lasă surorii sale o pungă de ursuleți gumați, în acest fel putem merge împreună. Liz a făcut ochii mari, devenind brusc interesată de conversație. Voia să pună întrebări, dar nu știa cum să pară neinteresată atunci când se vedea în ochii ei că își dorea cu adevărat să audă anumite informații.
Singurul lucru pe care îl știa era că Zac urma să treacă pe acolo în orice moment, iar ea trebuia să găsească un pretext de-a dispărea. Cory e prieten cu Zac și cu siguranță nu și-ar fi dorit ca aceștia să se lungească la vorbă. Îi venea să moară știind că nu avea scăpare din micuțul ei birou plin de hârti, printre care nu se afla articolul pe care îl căuta.
Liz a respirat adânc, atât de ușor încât niciunul dintre cei prezenți în încăpere nu au observat acest lucru. A încercat să fie relaxată, concentrându-se numai pe muncă. Trebuia să rescrie articolul și atunci era momentul potrivit. Zac avea să apară în redacție și va trebui să plece pentru că ea și Cory erau ocupați. Da, era o scuză bună. Dar oare avea să funcționeze? Sigur că va funcționa!
A deschis o fereastră de word și a început să scrie. La început încet, iar pe măsură ce se pierdea în cuvinte avea să scrie și mai repede. Ușa s-a deschis, dar nu s-a uitat până când nu a auzit vocea lui Zac în spatele computerului ei.
-Bună, Elizabeth! A spus el, iar Liz și-a ridicat privirea, sperând ca băiatul să nu poată citi surpriza din ochii lui. I-a făcut și ea cu mâna cu un gest stângaci.
-Liz, îmi poți spune măcar despre ce scrii? O întrebă Chelsea în timp ce Liz nu reușea să își ia ochii de la Zac, care la rândul lui nici el nu reușea să privească în altă parte.
-Știi bine că nu îți voi spune.
Zac ridică din sprâncene.
-Pun pariu că va fi un articol foarte interesant, a spus el. Ca și celelalte, completă el.
-Mi-ai citit articolele? Întrebă Liz fără să vrea, având o sclipire în ochi. Mi-a citit articolele, și-a spus ea în sinea ei. Dumnezeule! Îl va citi și pe acesta cu siguranță.
Zac a dat din cap în semn de aprobare. Liz era în al nouălea cer.
-Ei bine, nu te voi dezamăgi, a fost tot ce a putut să îi spună.
Brunetul i-a zâmbit, fără să mai scoată niciun cuvânt. Chelsea a ieșit din redacție într-o liniște deplină, alături de brunetul cu ochi superbi, iar Liz a deschis o pagină nouă de word începând un articol nou, complet diferit față de toate subiectele pe care le-a abordat până atunci. De fapt, era chiar tema lui Chelsea, dar nu avea să se supere pe ea pentru că s-a răzgândit în ultimul moment.
Cory și-a lungit gâtul pentru a citi scrierea colegei sale.
E greu să fi tânăr și în liceu. Aerul acela de superioritate care vine din partea colegilor, stresul de-a arăta mereu bine și dorința inexplicabilă ca băiatul pe care îl placi să te observe. Când ești singură, ai tendința să îți consumi tot timpul dedicat ție gândindu-te la băiatul care stă în spatele tău la engleză, dar până și acest aspect parte din lumea ta, de formarea persoanei care vom ajunge și de femeile care vom fi. Oare chiar trebuie să ne petrecem timpul îngrijorându-ne de părerea unei persoane care abia dacă știe că existăm? Poate asta e problema noastră, a fetelor, ne umplem mintea cu lucruri care nu vor exista niciodatăNe petrecem cea mai mare parte a timpului căutându-l pe "the one", încât nici nu mai realizăm că distrugem farmecul întregului mister. Nu știm cine e sau cum arată, sunt detalii pe care le vom afla la timpul potrivit, dar până atunci însă, știm un singur lucru, că îl iubim, iar acesta este un adevăr pe care nu îl putem nega. Dar cum știm însă că acesta nu poate fi în mica noastră lume? Poate chiar în banca din spate, poate chiar băiatul care lucrează ca voluntar la bibliotecă, poate nu vom afla niciodată atunci când avem nespusă nevoie de acea informație.
Lucrurile vin de la sine, o singură privire, un simplu gest sau doar faptul că știi că îți citește articolele în fiecare săptămână, toate acestea îți fac inima să bată atât de tare încât abia mai poți respira. Și cu toate astea, încă nu putem fi sigure dacă el este prințul propriului nostru basm, personajul care ne va ajuta să adăugăm un happy ending poveștii noastre. Majoritatea iubirilor din liceu nu rezistă în timp, decât în cazuri excepționale, iar atunci chiar putem spune că este o povește cu happy ending.
Privirile furișe și zambetele la fel de secrete precum micile noastre pasiuni din liceu sunt practic cele mai bune lucruri care pot determina fericirea unui tânăr, indiferent dacă este boboc sau în ultimul an. Sunt momente pe care, odată ce apuci să le trăiești, trebuiesc prețuite toată viața...
Cory a zâmbit când a terminat de citit noua lucrare a colegii sale. Nu era atât de mare pe cât i s-a cerut, dar rămânea spațiu pe pagină și pentru Chelsea, ceea ce era un lucru bun.
-Să înțeleg că vechile pasiune pentru Zac ies la iveală, a spus el când fata se pregătea să își închidă computerul. Liz a făcut ochii mari, iar lui Cory îi venea să o tachineze, dar se abținu. Până și el se putea stăpânea după ce citea un articol atât de sincer despre problemele unei fete îndrăgostite. Stai liniștită, nu-i spun. Dar asta nu îi dă lui toate drepturile să își dea singur seama de asta.
-Eu și Zac nu vom fi niciodată împreună, a spus Liz întorcându-se spre colegul său. În plus, este prea târziu pentru a face ceva în privința asta. Dacă el era persoana pe care o căutam atunci nu aș fi avut nicio reținere.
-Știi ceva, Liz? Nu îi voi spune și nu e nici treaba mea, în fapt și de drept. Vreau doar să știi că ai un articol superb care îți va atrage câteva fane prin liceu.
Liz i-a zâmbit, începând apoi să își organizeze hârtiile de pe birou. Îi citea articolele, încerca să nu se gândească la asta. S-a ridicat de pe scaunul său și se îndreptat spre casă, dorindu-și să vadă un serial și să facă orice altceva care nu îi va aminti de el, lucru care nu era chiar așa de greu atunci când stătea cu mama ei la un ceai cu fursecuri în curtea din spate în timp ce tatăl se juca cu frățiorul ei mai mic care iubea să facă pe Darth Vader.
Mama lui Liz a citit articolul și i-a dăruit un zâmbet radiant, care spunea mai multe decât orice cuvinte de laudă. Se simțea bine, departe de orice mediu care îi poate cauza o altă rană în micuța ei inimă fragilă.
După câteva zile, când a apărul următorul număr al revistei, Liz s-a așezat pe una dintre băncuțe libere din curtea școlii, ascultând cu foarte mare atenție frânturi din fiecare conversație, iar totul este legat de articolul ei. Era fericită și nu avea nevoie de niciun băiat pentru asta. Se simțea victorioasă în marele mister al băiatului cu care urma să își trăiască viața. Chelsea s-a așezat lângă ea, la fel și Cory. Sasha a venit la ei și i-a pus în față lui Liz revista, îndoită la pagina în care se afla articolul ei.
-Sunt așa de mândră de tine! A spus Sasha.
-Suntem foarte mândri de tine, a spus cineva din afara grupului.
Toți s-au uitat în direcția vocii înafară de Liz, care l-a recunoscut. Nu se putea întoarce, nu știa ce să îi spună și era convinsă că nu-i putea face față în acel moment. Se simțea atât de incapabilă atunci încât nu își dorea decât să o înghită pământul. Te-ai referit la mine, nu-i așa? A continuat Zac, iar Liz l-a privit cu neputință, încercând să își găsească cuvintele potrivite.
Cory i-a dat un brânci.
-Ți-am spus că îi va atrage atenția, a fost tot ce a spus.
Liz nu putea să îi dea o replică pentru că era pur și simplu secată de orice fel de-a se exprima în acea clipă de șoc și groază. Zac știa, iar ea nu și-a dat seama că acel articol avea să îi atragă atenția exact în modul pe care ea nu și-l dorea.
-Liz, și el te place, a spus Chelsea. Mă stresează mereu la repetiții cu întrebări despre tine.
-Eu...
-Ai face bine să vorbești cu el, este chiar aici.
-Tu cauți un prinț, a spus Zac. Iar acela nu sunt eu, dar dacă aș fi viața ta ar fi fost ca de basm, așa cum îți dorești.
Zac a venit la ea și i-a strâns mâna într-un gest prietenesc, plin de afecțiune venit de la cineva cu care nici nu prea vorbea. Brunetul avea dreptate, nu va fi niciodată prințul pe care ea îl aștepta și chiar și așa Liz nu se putea gândi decât că el îi strângea mâna, iar inima ei îi bătea atât de tare încât simțea că plutește. Era nevoie de un singur articol, pentru ca el să îi cuprindă mâna într-a lui. A fost nevoie de un singur articol pentru ca el să știe lucrul pe care ea a încercat să îl ascundă încă de la început.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu