25.05.2018

MAI cu ghinion



Sunt mai superstițioasă din fire, iar MAI a fost una dintre acele luni care au început cu o serie de ghinioane, stări de neliniște și stres, anxietate dar și certuri inutile. Totuși, în ciuda acestor lucruri,  m-a învățat ce înseamnă eșecul, lipsa de comunicare și cât de important este să rămâi cu capul pe umeri în situațiile care poate par nedrepte la început, dar care în timp se dovedesc a fi un nenoroc vital în evoluția noastră, fie ea profesională sau personală.
,,Zici că sunt căsătorită cu ghinionul!” este o replica pe care mi-am însușit-o pe clasa a 9-a și pe care o folosesc și acum în momentele în care pare că tot ghinionul a năvălit asupra mea. Replică pe care, în ciuda tonului iritat, o spun în încercarea de a mă amuza singură. Luna aceasta însă șirul de ghinioane și momente în care lucrurile mergeau prost mi-a oferit contexte în care am învățat să îmi controlez emoțiile, să mă organizez și sa fiu mult mai receptivă vis-a-vis de cei din jurul meu. Am cunoscut mulți oameni noi și am trăit diferite revelații legate de viață și de complexitatea ei.
Oricât de rău ar părea la început, tot acest nenoroc nu a venit singur. E însoțit de o mulțime de metafore, situații amuzante, lacrimi, zâmbete și restul ingredientelor ce pot schimba un moment în care totul merge prost într-o lecție de viață. O lecție de care te prinzi sau pe care o lași să treacă pe lângă tine până când dai de zile mai bune.
În urmă cu ceva timp am citit că în momentele în care viața ta e prea frumosă și nu treci prin niciun moment mai trist, subconștientul produce coșmaruri cu scopul de a echilibra psihicul. Așa este și cu ghinionul, nu vine niciodată singur, iar atunci când se împletește cu momentele frumoase rămâi cu amintiri, cu povești pe care le poți spune mai departe și cu zâmbete pe care nu le vei uita niciodată. După fiecare ghinion vine și ceva frumos, pentru că acel nenoroc nu apare pentru a ne pune bețe în roate, ci pentru a ne ajuta să ne întoarcem pe drumul corect în viață. Imaginați-vă că sunteți la o răscruce și alegeți un drum la întâmplare fără să vă gândiți prea mult încotro mergeți, iar la un moment dat vine cineva și aleargă după tine pentru a îți arăta drumul care trebuie.
Andrei Marica, solistul trupei Eyedrops a spus în discursul lui de la TEDxTalk de la Sibiu ,,Fii prezent! Prezența înseamnă renunțarea la așteptări. Așteptările sunt ceea ce punem între noi și scopul nostru. De multe ori drumul știe mai bine decât tine unde trebuie să ajungi. Și atunci, decât să te împotrivești curentului care te ia cu el, și să riști să te îneci, cel mai bine ar fi să ai grijă să rămâi la suprafață și să te duci în direcția generală în care oricum voiai să ajungi.” iar vorbele lui mi-au trecut prin minte în fiecare moment în care mă trezeam cu gândul la motivul pentru care lucrurile nu mi-au ieșit așa cum trebuie. 
Știm ce vrem, dar nu unde ne îndreptăm. Lucrurile se schimbă, la fel și oamenii, iar lucrul pe care ți l-ai dorit cu atâta putere va ajunge să fie complet nesemnificativ dacă ajungi la el prea repede. Trebuie să muncești pentru ceea ce-ți dorești, iar drumul e lung și anevoios, dar tocmai asta e frumusețea nenorocului, te ghidează să ajungi unde trebuie și îți oferă situații din care poți trage concluzii și din care poți învăța. MAI a fost o lună a revelațiilor, a emoțiilor noi în raport cu cele vechi. Am plâns, am râs, m-am enervat, am mers mai mult decât aș fi mers toată viața, am făcut lucruri noi, iar cel mai important, am început să scriu din ce în ce mai des, într-un fel pe care nu l-am mai simțit de mult timp. Mi-am dorit să scriu povești, iar MAI mi-a arătat într-un mod discret cum să mă întorc la ceea ce iubesc cel mai mult în lume, cărțile și cuvintele. 

04.05.2018

Un poem, o fată și o vrajă


Cercul Secret este una dintre seriile pe care le recitesc de fiecare dată când am ocazia. Poate sunt personajele sau talentul literar al lui L. J. Smith, dar este ceva legat de această serie care m-a cucerit încă din momentul în care am răsfoit primele pagini. Sunt puține cărți în care mă găsesc cu adevărat, am vorbit despre Instrumente Mortale (despre care am scris aici), dar povestea lui Cassie este genul de lucru pe care îl redescopăr cu fiecare recitire. 

Fascinată de paranormal și de necunoscut, mi-a fost ușor să intru în lumea asta a misterelor și a magiei în care s-a trezit Cassie fără să vrea. Personajele pricipale sunt în număr de doisprezece, formând un sabat întreg, iar fiecare are ceva caracteristic. Timiditatea lui Cassie care se transformă în curiozitate și îndrăzneală, dar și în milă sau bunăvoință. Temperamentul lui Deborah, feminitatea lui Susane, șiretenia lui Faye, loialitatea Dianei, atitudinea impasibilă a lui Nick, firea relaxată a lui Adam. În ciuda neînțelegerilor există acea încredere colectivă care îi face pe membrii sabatului să se înțeleagă, trecând peste diferențele dintre ei.

M-am regăsit în personajul lui Cassie din multe puncte de vedere, iar de fiecare dată când recitesc seria îmi  amintește constant de consecințele unei decizii greșite, dar și de nebunia ei cât și a celorlalte personaje. Inițierea lui Cassie se petrece undeva în New Salem prin anii 80, ceea ce explică lipsa de tehnologie a acestora. Caracterul simplist îi oferă un aer de mister, perfect pentru atmosfera vrăjitorească ce se instalează în momentul primului ritual, al inițierii lui Cassie când aceasta devine oficial parte din sabatul lor. 

Eram pe clasa a șaptea când am făcut rost de una dintre cărți, iar după câteva pagini nu mă mai puteam opri din zâmbit pentru că a fost de parcă făceam și eu parte din Cerc, de parcă aparțineam acelei lumi. În perioada aceea semănam foarte mult cu Cassie, timidă, tăcută și visătoare, iar în timp, în ciuda realităților diferite din care facem parte, e ca și cum am fi crescut împreună, ea cu ajutorul sabatului, iar eu cu ajutorul magiei din propria mea viață. Magie care apare în momentele frumoase petrecute alături de omenii la care țin, dar și de la mine și propriile mele acțiuni indiferent de natura acestora.

Acum citesc seria cu aceeași fascinație și încântare de fiecare dată când simt că trebuie să vizitez din nou stâncile și plaja din New Salem, dar și pe copii de pe strada Crowhaven. 

Pinterest

My Reading List