20.04.2018

Spirit animal

aprilie 20, 2018 0

“A wise old owl sat on an oak; The more he saw the less he spoke; The less he spoke the more he heard; Why aren’t we like that wise old bird?” ~Unknown

Când am ales numele blogului nu m-am gândit neapărat la o anumită semnificație. Mă interesa doar să fie ceva care să sune relativ bine și din care să pot scoate un logo mai decent, dar și ceva care să fie potrivit cu pagina. La un an după ce a apărut THE OWL eram în Germania, iar în urma unui moment de plictiseală când eu și colegii mei am fost comparați cu un anumit animal. Eu eram bufnița, într-un grup în care doar câteva persoane știau de blog și nu acordau cine știe ce interes încât să spună mai departe numele sau linkul, iar persoana care ne-a făcut asemănările nu avea de unde să știe de pagină în acel moment. 

Trecerea de la Fluturele cu susul în jos la The Owl s-a petrecut undeva în 2016, iar când mă gândesc la acea perioadă încep să-mi dau seama cât de mult semănam cu o bufniță. Cumva la acea vreme eram nesigură în privința titlului, dar îmi era prea lene să-l tot schimb și am preferat să-l las așa. Mi se părea prea simplu, ales prea la întâmplare. Dar în momentul acela în Dresden când am fost numită bufnița grupului am început să-mi dau seama că nu a fost o alegere chiar atât de întâmplătoare. 

În același an schimbam canalele, iar când am ajuns pe Disney Channel era un film care, personal, nu-mi plăcea deloc când eram mică, Fratele Urs . Nu îmi amintesc ce nu-mi plăcea la el, dar țin minte că erau multe scene pe care nu voiam să le văd când eram mică, precum cea în care mama urs a fost ucisă. Uitându-mă pentru prima dată la film după numărate dăți în care refuzam să-l văd în copilărie, am început să îmi dau seama cât e de importantă familia, dar și respectul față de natură. Ursoaica a furat pește pentru a-și hrăni puiul și apoi a fost ucisă. 

Filmul în sine a fost atât de emoționant și de spiritual încât am întâlnit pentru prima dată conceptul de spirit animal când drumul celor doi urși a fost ghidat atât de spiritul mamei urs cât și de fratele personajului principal care are ca totem animal un vultur.

13.04.2018

Z.O.M.B.I.E.S. (2018)

aprilie 13, 2018 0

Welcome to Seabrook „clean energy lives here” – pe semnul de intrare în oraș

Addison: Welcome to seabrook, we are a perfectly plan comunity. We all have perfect homes, perfect clothes, the perfect life. Yup, everything was perfect!
Zed: Untill it wasn't!

Mă ia cu amețeala când aud de dans, iar când văd oameni că dansează obosesc mai tare decât dacă aș fi în locul lor. Pe la sfârșitul lunii Februarie am dat din întâmplare pe Youtube de un clip care se numea my year și care făcea parte din noul film Disney, ZOMBIES. Povestea nu este atât de deosebită încât să te dea pe spate, totuși, are un farmec aparte care îl diferențiază de tipul basic al filmelor de la Disney.

Idea nu e nouă, dar e abordată diferit. Nu e primul și nici ultimul film care are în prim plan personaje post apocaliptice, prima încercare a celor de la Disney a fost în filmul Blestemul din tabără care îl are pe Dylan care personaj principal, care ajunge într-o tabără de vară unde nu-și dorește să fie și cumva trezește un zombie, lucru ce începe întreaga acțiune a filmului. Dar cu ZOMBIES, Disney a mai complicat puțin lucrurile, adăugând elemente specifice precum cele de muzică și dans în stilul HSM cât și o poveste modernă, tinerească, ce surprinde un mesaj puternic, și anume, că suntem toți oameni, oricât de diferiți am fi.

Personajele principale se adresează celui care se uită reușind să lege o relație de comunicare între ei și urmăritori, oferindu-le șansa de a pătrunde în acțiunea filmului și de a înțelege atât personajele cât și mediul din care fac parte (Seabrook și Zombieland). O caracteristică interesantă e umanitatea de care dau dovadă personajele noastre cu păr verde care sunt nevoite să poarte un dispozitiv numit Zband pe care trebuie să-și poarte pentru a-și păstra latura omenească ,,brățara asta trimite unde electromagnetice care ne țin partea umană a creierului conectată și astfel nu ne transformăm în zombie.”, așa cum ne spune Zed în partea lui de monolog.

Lucrul care m-a măcinat pe tot parcursul celor 94 de minute a fost Zband-ul lui Zed, încercând să îmi dau seama cum ar fi reușit să facă rost de el. Adică, doar nu s-a dus nimeni să le pună brățările zombie-lor și să le zică: „Stai puțin că trebuie să setez ceva aici...încă un pic și BAM! Acum ești om din nou! Sau...aproape om!” dar e doar un detaliu mărunt legat de backstory care nu prea contează dacă nu te gândești prea mult la el.

Glumele legate de zombie sunt și ele amuzante, mai ales dacă vezi filmul în engleză pentru că odată cu dublajul își pierde din farmec, se regăsesc în cântece precum Someday, care surprinde animozitatea dintre locuitorii din Seabrook și Zombieland, cât și ideea ca o fată să fie împreună cu un zombie I know it might be crazy/ But did you hear the story / I think i heard t vaguely/ A girl and a zombie/ Oh, tell me more, boy/ Sounds like a fantasy, / Oh what could go so wrong/ With a girl and a zombie. Aluzia ce face referire la diferențierea dintre cei doi se află în versul lui Zed: You're from the perfect paradise/ And i'm living on the darker side ilustrată prin intermediul coregrafiei tânărului zombie care mimează un fluture în spatele paravanului pentru a surprinde paradisul lui Addison și un gest aproape vampiresc cu mâinile care se îndreaptă spre fața lui pentru a surprinde partea întunecată de care aparține.

Basmul este complet în momentul final al filmului când zombie trăiesc împreună cu oamenii iar toată lumea trăiește fericită până la adânci bătrâneți.

PODCAST

Popular Posts

Analytics- să nu ștergi asta că jar mănânci