07.03.2018

Cele mai des întâlnite clichee din filmele horror



Peste fereastră se afla o perdea improvizată făcută dintr-o pătură groasă care nu permitea luminii accesul în încăpere. Era liniște, internetul iar făcea figuri. Când în cele din urmă cerculețul de loading de la server a început să ruleze nu se auzeau decât fragmente din ce își spuneau personajele pentru că tot mai existau întreruperi de conexiune, semn că erau mai multe persoane care depindeau de același WI-FI.

O siluetă neagră aplecată asupra unui telefon mobil stătea turcește în pat, așteptând cu nerăbdare ca filmul să se încarce, numai că acesta refuza categoric să funcționeze. Fie, și-a spus ea! Intru pe youtube. Nu era prima dată când se uita la filme pe youtube, îi plăcea să urmărească documentare pe platformă, doar că ea nu voia să se uite la niciun documentar în acel moment, ci la un film din anii ’90. În feed-ul ei a apărut ceva interesant, ca un fel de creatură pe care nu o mai văzuse până atunci. S-a uitat la titlu care era scris cu litere mari, PUMPKINHEAD, însoțit timid de alte câteva cuvinte pe care ea nu a reușit să le traducă. Filmul era în engleză cu subtitrarea în altă limbă, ceea ce era mai mult ca perfect, așa că a dat play.

Pumpkinhead m-a surprins încă de la scena în care fiul lui Edd (personajul principal) moare lovit de o moticicletă, dar m-a cucerit în momentul în care Edd s-a interesat de vrăjitoare pentru a-și anima băiatul. În ciuda faptului că am dat de multe elemente pe care le-am tot văzut și în alte filme de groază, la Pumpkinhead a fost povestea cea care m-a fascinat, cât și ideea monstrului inspirată de poemul lui Ed Justin. "Keep away from Pumpkinhead /Unless you're tired of living, /His enemies are mostly dead,/He's mean and unforgiving [...]” Încă mai recit poemul când mă plictisesc. 

Mă uit la filme de groază de când aveam opt ani. Pentru emoțiile generate de acestea, teama intensă pe care o simt pentru personaje care fac ce fac și respectă cumva niște reguli nescrise, dar repetitive, întâlnite în marea majoritate a filmelor horror de până acum. Nu toate, fiind și producții care vin cu propriile baze și idei care încalcă cumva aceste clichee cu care suntem învățați. Dar nu voi scrie despre ele pentru că Snoopy mi-a propus să pomenesc de acele elemente din filmele de groază care se repetă constant. 

Nu știu dacă noțiunea de tabără de vară e în general asocială cu filmele de groază sau e o chestie pornită de la seria Vineri 13, însă sunt ferm convinsă că am văzut și în alte filme/seriale adolescenți care reușesc cumva să atragă atenția unui criminal mascat sau a unei fantome, fie că este vorba de o glumă proastă cum ar fi o sesiune de spiritism sau o joacă într-un magazin Voodoo, sau camping-ul în locuri interzise. 

Adolescenții sunt diferențiați de statutul de popularitate de la sportivi, majorete până la tocilari, care mor mereu primii încadrându-se în categoria cel-mic-și-slab-moare-primul. Iar când moare cineva automat grupul se sparge, devenind o țintă ușoară pentru fantomă/criminal, în sensul că ar trebui să fie cel puțin câte doi ca să-și poată păzi spatele unul celuilalt. Odată despărțiți de grup fiecare pleacă pe unde apucă pentru a reuși într-un final să cheme ajutoare. Însă, cu oricine ar încerca să interacționeze li se întoarce spatele. Lumea crede că sunt nebuni, iar în cazul în care știu despre ce e vorba vor fi prea speriați să intervină, cu alte cuvinte, nimeni nu îi bagă în seamă

Târâtul este unul dintre cele mai evidente clichee, în sensul că apare frecvent în cazul filmelor cu posedări în care personajele sunt atacate de demoni. Deși enervantă, e utilă atunci când nu vrei să vezi scenele violente. 

În final rămân două sau trei persoane care scapă fie din noroc sau în urma unui plan de a păcăli cumva persoana care îi urmărește. Asta în cazul în care supraviețuiește cineva, în Wrong Turn 4 nu rămâne nimeni în viață. 


~~~***~~~
Voi ce clichee ați observat în filmele horror? Lăsați mai jos în comentarii, poate e vreunul pe care nu l-am observat până acum, dar care merită menționat.