19.01.2018

Sunt aici

Înainte ca Andrew Garfield să fie The Amazing Spiderman m-am uitat la vreo trei filme în care a jucat, asta dacă nu punem la socoteală și episodul din Doctor Who pentru că sunt convinsă că am văzut episodul, dar nu l-am recunoscut pe el. Unul dintre filme este un scurtmetraj intitulat "I'm here”, iar acesta surprinde o lume în care oamenii și roboți trăiesc împreună. Povestea m-a trecut prin stări de confuzie, tristețe, neliniște și teamă. Am plâns! Iar filmul mă bântuie chiar și acum, după atâția ani de la vizionare.

L-am văzut recent doar pentru a mă convinge că nu este atât de trist pe cât l-a perceput minte mea de copil. Nu l-am înțeles atunci, nu în profunzime, dar a avut un impact suficient de mare încât să-mi rămână timp de mulți ani acel sentiment de neliniște generat de el și de faptul că trebuie să fim buni cu oamenii din jurul nostru fără a primi ceva în schimb.

Sacrificiu, este cuvântul perfect care descrie lumea lui Spike Jonze. Felul în care personajul principal îi oferă ei fiecare parte din el este de departe unul dintre lucrurile care m-au impresionat. Și aici nu mă refer la sensul de one night stand, nicidecum, ci la felul în care oamenii  își oferă inima, rinichii și alte organe pentru persoane care care au nevoie de transplant. Ea era foarte aiurită, jucăușă și dornică de distracție, pe când el era total opusul, liniștit și cuminte, un fel de safe kid în comparație cu ea. Filmul însă nu se rezumă la lacrimile vărsate și la povestea lor de iubire necondiționată, ci la mesajul din spatele acesteia, la felul în care el rămâne alături de ea cât și la atitudinea ei față de atenția pe care i-o acordă, de grija și neliniștea lui pentru ea și ce i s-ar putea întâmpla. Mesajul e unul puternic, dar te prinde la un timp după vizionarea filmului, după ce lacrimilor vor fi trecut. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A little extra something