03.04.2016

POVESTEA cântecului meu


Toți avem câte o preferință, fie dacă este vorba de muzică, literatură, cinematografie, iar de cele mai multe ori, lucrul pe care îl numim preferat reușește să spună ceva despre noi, într-un mod involuntar, de care nu suntem întocmai conștienți. Culoarea preferată, cântecul preferat, filmul preferat,  serialul preferat, felul de mâncare preferat...cu ajutorul acestora descoperim lucruri legate de personalitatea noastră și ne putem da seama cât de bine ne cunoaștem propria persoană.

Povestea unui cântec reprezintă atât semnificația versurilor/ intensitatea sentimentelor generate de linia melodică și povestea din spatele acestuia ( în ce film a apărut, cine l-a scris și numărul de premii- bine, poate asta nu e chiar așa de important )

Acum mult timp, Oana Tache a întrebat un producător ,,dacă ai putea asculta un cântec toată viața, care ar fi acela?”, producătorul i-a spus că este greu de ales o singură piesă, dar chiar și dacă te-ai putea decide pe care să o asculți o viață întreagă, oricum va veni un moment în care te vei sătura de aceasta. 

Nu mai sunt sigură când am văzut interviul dintre cei doi, dar știu clar că era Oana Tache de la Mtv și țin minte cu precizie că exact acelea au fost cuvintele ei pentru că m-am gândit mult timp la ele și la ce răspuns aș da dacă aș fi întrebată același lucru. 

Îmi amintesc vag că a fost în anul în care Eminem a lansat piesa Love The Way You Lie featuring Rihanna, ceea ce ne conduce la anul 2010, iar povestea acelui interviu pierdut în ultimii șase ani se oprește aici. La vremea aceea, credeam că producătorul avea dreptate, până acum șase luni când m-am uitat la filmul Talismanul Norocos și l-am găsit în soundtrack-ul acestuia. Am găsit cântecul pe care îl pot asculta toată viața fără să înceteze să îmi placă. 

The Story este o piesă sugestivă, care poate fi privită din mai multe părți. La prima impresie, pare un cântec adresat persoanei iubite, acelui the one pe care îl așteptăm cu toții ”I was made for you...”. Iar pe măsură ce îl asculți, devine un cântec al regăsirii de sine și strigătul adresat sufletului pereche. Ilustrează sacrificiul, dorința de-a scăpa de singurătate și dezvăluirea adevăratei personalități, în sensul că nimeni nu știe cine ești cu adevărat, pentru că nimeni nu știe ce preferăm să ținem pentru noi și ce sentimente ne macină în cele mai multe momente ale vieții. Cântecul a fost compus de Phil Hanseroth, basistul lui  Brandi Carlile.

 Am descărcat cântecul fără să îl ascult, pentru că m-a încântat titlul ,,povestea”, iar când am reușit în cele din urmă să dau play nu mi-am putut stăpâni zâmbetul. După ce am învățat versurile am început să îl cânt în continuu, devenind din ce în ce mai conștientă de viața mea și de alegerile pe care le-am făcut. Când mă simt nesigură sau sunt cuprinsă de anxietate încep să fredonez ”All of these lines across my face/ Tell you the story of who I am/ So many stories of where I've been...” 

Toți avem câte o poveste de spus, dar nu înseamnă nimic, dacă nu ai pe nimeni căreia să îi povestești. Iubesc acest cântec pentru că este adevărat, descrie într-un mod atât de simplu viața și fragilitatea sufletului uman. Sunt atât de multe lucruri pe care vrem să le spunem, dar nu avem cui, atât de multe sentimente pe care nu le putem împărți cu nimeni. Frica de-a fi singur se manifestă o viață întreagă, dar aceasta se aprofundează abia în momentul în care realizezi deja ești singur.

Sacrificiul necesită încredere, iar pentru a știi că te poți încrede într-o persoană trebuie să îi acorzi o șansă, pentru a descoperii măcar o parte a sufletului ei care nu a mai rămas în umbră. Putem avea încredere în oameni, chiar dacă nu suntem prea convinși în anumite situații. 

În fiecare basm cu prințese, acestea trec prin întâmplări mai puțin elegante până când se ajungă la momentul încoronării și al prințesitului. Înainte de acea fericire până la adânci bătrâneți trebuie să trecem câteva etape existențiale în susținerea fundației unei vieți bune, aproape magice. ”I was made for...” my prince and i'm going to wait for him. Într-o zi, când mă aflam pe holurile liceului, am început să cânt acest cântec, iar o colegă a încercat să asculte. M-a întrebat ce cântec e, iar eu i-am spus să nu mă oprească pentru că este un cântec foarte special pentru mine. După ce mi-a adresat un ,,Cum așa?”, i-am spus că este cântecul meu, care îmi amintește de Hunter, de viața mea și de toate poveștile mele, pentru că sunt formată din mai multe. 

Sufletul pereche, cea mai frumoasă zi din viață, job-ul de vis, propria ta casă, toate apar în timp. Iar pe măsură ce înaintezi în vârstă vei da de alte lucruri preferate, odată cu evoluția personajului în povestea vieții tale. Dar chiar și așa, unele lucruri rămân la fel, o parte din tine rămâne la fel, iar tu poate nu mai ești cea care ai fost pentru cei care au renunțat la tine, dar plecarea lor face loc pentru oamenii și lucrurile cu adevărat importante pentru tine. 

Care este cântecul tău preferat? Ai reuși să îl asculți toată viața? Cu cât îl asculți mai mult și observi că îți e din ce în ce mai drag, atunci poți fi sigur că e cântecul tău. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A little extra something