18.03.2016

Prea moale, prea bună, prea drăguță, prea nepregătită




,,Uneori trebuie să pui persoana pe primul loc, nu faptele sale...” - Octavian Paler


Oamenii tind să confunde lucrurile mărunte cu supremul nimic, aruncând astfel cu brutalitate replica ,,nu ești bun de nimic sau ,,nu vei face nimic în viață”. Ei bine, poate lucrul pe care ei se așteaptă ca noi să îl facem nu ne va ajuta în viață, dar nu putem da răspunsul ăsta fără să ne trezim cu o palmă tatuată pe obraz ( sau cu un trei în catalog ).

Lumea te judecă, își face păreri, opinii cu privire la cine ești și la ce știi să faci. Aruncă cu etichete în stânga și dreapta fără să conteste caracterul de adevăr al acestora. Totul ține de iluzie, o idee pe care chiar noi ne-o formăm în funcție de ceea ce cred cei din jurul nostru. Ni s-a spus de atâtea ori că suntem prea ciudați, copilăroși, drăguți, buni...nepregătiți într-o eră a copiilor printate fără niciun cusur, iar asta poate însemna că noi suntem acea mică greșeală de print, asta făcând diferența dintre perfecțiunea și imperfecțiunea ființei umane. 

Într-o societate în care gramatica este complet inexistentă pe lista de priorități a celor mai mulți elevi, iar oamenii adoptă limbajul de chat-uit atunci când vorbesc cu o persoană reală care se află în fața lor, nu mai știm să vorbim cu oamenii, nu în adevăratul sens al cuvântului. Întrucât pe vremuri, aceștia își aruncau priviri furișe și zâmbete sincere ori de câte ori se întâlneau. Acum, în secolul douăzeci, lucrurile au evoluat, asa cum era și normal, doar că ne-am adaptat unei ere care ne depășește, furându-ne, cu ajutorul internetului, toate sentimentele și gândurile, (cât și fotografiile care ar fi trebuit să îți găsească locul într-un album special), făcându-le publice, în văzut tuturor, pe o pagină vizibilă la nivel global. 

Oamenii ne ce cer într-un mod involuntar și non-verbal să fim ca ei, pentru că altfel nu ne putem integra, iar cele mai bune exemple sunt colegii care stau în clase în pauze în loc să iasă în curtea liceului cu fumătorii sau să stea pe coridor împreună cu ceilalți, umblând aiurea prin liceu, fie din plictiseală sau curiozitate și sete de aventură. În funcție de vârstă și de mentalitate, o persoană se poate adapta sau poate doar privi cu neputință scenele care se petrec în fața ei, pe o scenă reflectată de propria conștiință. 

Suntem în multe feluri, iar drama este inevitabilă cea mai mare parte a timpului, pentru că viața face în așa fel încât poveștile noastre să semene cu niște seriale de familie pe care le poți privi cu părinții/ frații/ prietenii într-o seară ploioasă de primăvară. În seriale nu este nimeni judecat, iar dacă este, atunci e strict de efect, pentru a face spectacol. Cum ar fi dacă nu ne-ar păsa de ce  cred ceilalți despre noi? Cum ar fi dacă viața ta chiar ar fi un serial TV, difuzat în fiecare vineri seara pe ProTV? Ar fi doar un alt pariu cu viața sau ceva la care să se uite toată țara cu plăcere? Probabil s-ar uita toată țara, sau măcar o parte din ea, pentru că ar fi un fenomen, atât pentru noi, cât și pentru tine. Mereu am crezut că e mai bine să ne privim propria existență sub forma unei povești ecranizate, în acest fel, ne putem face o idee în ceea ce privește imaginea de ansamblu cu privire la motivul propriei existențe.

Încă din cele mai vechi timpuri, existau și vor continua să existe oameni care să ne judece și să ne critice tocmai atunci când începem căpătăm încredere în propria persoană. Vom fi mereu prea orice pentru ei, dar atâta timp cât acel prea mult este suficient  sau prea puțin pentru noi, nu mai contează părerile lor, deoarece ei nu judecă persoana care ești de fapt, ci persoana care pari a fi în exterior. 

Sursă text: Giulea Andreea M, îmi asum toate greșelile de exprimare/ gramaticale/ ortografice, iar cel mai probabil voi da vina pe lene pentru că acestea au rămas necorectate.
Sursă imagine: Pinterest 
Sursă citat: Citatepedia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PODCAST

Popular Posts

AMP gtag demo

Make it so.