29.08.2015

În backstage la Muntenia Fashion Days (MFD)

august 29, 2015 0
Acum aproximativ 5 ore am fost în culisele, să spunem așa a celei de-a doua zi a MFD. Unde am văzut o mulțime de fete care erau aranjate pentru spectacol. Machiajul și hairstyle-ul a fost fantastic, iar rochiile ( din păcate nu le-am văzut pe toate ) absolut superbe.

Permisul acela de acces, pe care doar modelele și designerii le au m-au fascinat în mare măsură, iar asta a fost destul de ciudat. Poze am tot făcut, mai ales că sunt obsedată să pozez chestii care arată bine și probabil aș muri dacă aș fi în mijlocul unui muzeu, concurs, spectacol, festival, prezentare (...) fără să fac vreo poză. 
Nu am apucat să văd spectacolul pentru că acesta urma să înceapă la o oră târzie și ( mda ) , trebuia să fiu acasă destul de devreme. Dar nu asta e important, tot ce contează e că ( din câte am auzit ) spectacolul a fost ( sau este, habar nu am dacă s-a terminat sau nu, deși probabil că toată lumea e în drum spre casă acum ) minunat și abia aștept să citesc despre el mâine. Îmi pare foarte rău că nu am putut sta până la final, dar sincer, în culise a fost spectaculos și înafară de obsesia mea nouă și ciudată legată de permisul ăla chiar a meritat să mă deplasez 1 km pe jos. Atmosfera e minunată, chiar dacă e un du-te-vino  constant, în sensul că fetele tot treceau de la hair stilist la make up artist și a fost o oarecare agitație pentru că fiecare fată purta haine din anumite colecții și trebuia să vorbească cu designer-ul care a creat acele colecții și designer-ul poate nu era prezent pentru că era plecată să mănânce sau ceva. Modul de  comunicare dintre designerii și modelele lor m-a impresionat pentru că, era atât de natural și fetele chiar își spuneau părerile despre ținutele lor. O lume complet diferită de viața mea și este o experiență unică, am întâlnit diferite tipuri de oameni și chiar am observat o chestie. Până acum, credeam că modelele sunt niște fete incredibil de perfecte, fără niciun cusur, dar adevărul e că nu sunt deloc așa. Sunt doar niște fete obișnuite care arată puțin mai bine decât noi ceilalți. Ați observat vreodată cât de diferit arată o persoană fără machiaj? Un adevărat model scoate feminitatea la lumină cu ajutorul atitudinii și a ținutelor create de designeri de peste tot, amintindu-mi de contribuția lor în ceea ce privește această meserie. 

27.08.2015

Top 10 aplicații pe care le folosești și tu ( sau nu )

august 27, 2015 0

Nu știu dacă toată lumea e activă ca mine, în sensul că sunt conectată tot timpul. Sunt câteva aplicații fără de care nu aș putea trăi. Cei mai muți oameni folosesc zilnic Askfm, Snapchat, Skype, Facebook ( care era cel mai evident, deși sunt și  persoane care nu au cont pe platforma creată de Mark Zuckerberg ) . Povestea creării facebook-ului mi se pare foarte fascinantă pentru că Mark a creat această platformă cu un computer vechi de la Hardvard, nu pe vreun apple sau cine știe ce alt tip de computer sofisticat s-o mai fi inventat. Despre chestia asta s-a făcut și un film, The Social Media, dar nu l-am văzut în întregime și oricum nu voi vorbi despre el aici.
Revenind, aplicațiile sunt chestii vitale pentru noi, iar de ceva timp mă tot gândesc dacă să fac o postare despre cele mai bune aplicații folosite de mine. M-am gândit că poate nu vă pasă, dar apoi mi-am zis că nu am nimic de pierdut și iată-mă aici. 
Sunt aplicații special proiectate pentru a servi la păstrarea de documente, muzică, poze, messenger, rețele sociale. Am încercat să mă documentez în privința aplicațiilor folosite de români, iar rezultatele au fost dezamăgitoare pentru că înafară de cele înșirate mai sus ar mai fi Shazam, pe care oricum nu îl înțeleg. Nu sunt sigură ce e cu atâtea aplicații cu muzică sau poze. Concurența e prea mare, dacă faci o aplicație foarte șmecheră unde postezi fotografii apare curând o alta care merge pe același principiu, doar că umpic mai diferit, foarte impresionant, nu am ce zice.
Mai jos sunt 10 aplicații pe care le folosesc zilnic

1. Instagram ( poze )

Ador instagramul! Încă de la început a, fost atrasă de el, dar la un moment dat l-am dezactivat pentru că nu eram încântată de pozele pe care le vedeam la home. Oamenii îmi dădeau follow iar eu le dădeam follow back pentru că de ce nu? Am sfârșit prin ai păstra pe cei care postau poze care îmi plac și acum mi se întâmplă o chestie curioasă: Când intru pe instagram dau câteva like-uri acolo și câteva follow-uri dacă îmi plac postările persoanelor din partea aceea cu recomandate, sper că înțelegeți ce vreau să spun. Imediat ce ies, trec câteva minute și mă trezesc cu o mulțime de like-uri și câteva follow-uri.

2. Twitter ( rețea socială )

Status-uri! Pe twitter poți scrie tot ce îți trece prin cap. De fiecare dată când mă gândesc la o chestie care nu îmi e de niciun folos o scriu pe twitter și e păstrată pentru totdeauna. Toată chestia e mai mult de design, dar iubesc platforma asta la fel de mult ca instagram-ul.

3. Pinterest ( poze )

Aici e tot cu poze, dar spre deosebire de Instagram, Pinterest-ul e un fel de revistă, în sensul că poți găsi o mulțime de articole despre diferite teme ( mi-a luat ceva timp să mă prind de chestia asta ) . Mai poți face panouri unei colectezi pinuri. 

4. Wattpad  ( Cărți ) 

Pe scurt, platformă dedicată exclusiv cititului și scrierii creative, cei care îl folosesc știu despre ce vorbesc.

5. StumbleUpon   (Bloguri și de toate ) 

Chestia asta te duce pe site-uri de care nici nu ai visat. Selectezi domeniile de interes și apeși pe un buton, apoi cât se poate de random se afișază un site cu un domeniu cumplet la întâmplare.

6. JotterPad ( Notes/Documnete, e ca un fel de carnețel ) 

Jotter este cea mai ușoară aplicație de scris din câte am avut. Nu are limită de caractere, poți alege fontul și e chiar drăguță. Îl folosesc atunci când am de scris vreun eseu pentru vreun concurs sau vreo poveste pentru Wattpad pe care nu o pot publica imediat.

7. Tumblr ( Blogging ) 

Nu cred că tumblr-ul are nevoie de prezentare. 

8. We heart it ( Poze )

Ca și Pinterest, și WeHeartIt are un fel de albume, dar nu îmi pot aminti cum se numesc acum. Albume, poze ( mda ) cam același principiu pe care merge și Pinterest, doar că aici sunt inimi în loc de like-uri și predomină mai mult culoarea roz ( la pinterest e roșul )

9. YouTube ( video )

Toată lumea știe și iubește youtube-ul, fie că ascultă muzică sau se uită la vreun vlog/faze amuzante sau trailer-ele unor filme noi/vechi. Până de curând nu eram cine știe ce atrasă de YT până când am descoperit că pe aici chiar sunt chestii interesante și ( serios acum ) petrec ore bune uitându-mă la vloguri.

10. GoogleDrive ( stocare de date )

Chestia asta e ideală pentru pentru stocat chestii. Pe GoogleDrive am o grămadă de proiecte pentru școală, iar în afară de documente se pot încărca și poze sau muzică. Am citit un comentariu pe google play:  ,,Absolut orice postezi pe internet ramane acolo pt totdeauna (comentariu, mesaj, poza, document etc.), chiar dc ulterior iti stergi contul respectiv! ” Da, omul are dreptate, dar pe GoogleDrive ai o obțiune de a-ți lăsa chestiile pe privat,deci nu le va vedea nimeni decât dacă te decizi să le faci publice. 
Am avut o mulțime de nervi datorită acestei aplicații, la care, după părerea mea, ar mai trebui lucrat. Dar în mare este destul de ok și își atinge scopul. 


Cred că nu mai e nevoie să menționez Blogger-ul, aplicația asta este nelipsită, la fel ca twitter-ul, wattpad-ul și instagramul pe care le folosesc cel mai des. Aș fi putut să aștept până la școală să întreb câțiva copii la întâmplare ce aplicații folosesc, dar dacă am propriul meu set de preferate de ce nu? Dacă aveți și voi aplicații de care sunteți obsedați sau pe care le folosiți zilnic lăsați un comentariu mai jos pentru că sunt foarte curioasă să aflu și preferințele voastre. 

25.08.2015

Familie, cum să te porți cu un copil

august 25, 2015 0
Nu am copii și într-un fel chiar sunt unul. Deși nu sunt în măsură să vorbesc despre asta voi dezbate oricum acest subiect. Am văzut de nenumărate ori părinți/bunici care strigă în ultimul hal la copii/nepoții lor pe terenul de joacă/parc/o scară de bloc, ba chiar și pe stradă. 
Dacă nu vreu ca el/ea să nu arunce cu nisip în ochii altor copii sau să nu rupă trandafirii din grădină cheamă-l frumos la tine și apleacă-te pentru a fi la același nivel cu cel mic, apoi îi spuneți frumos că nu e bine să facă acel lucru. Sigur că nu va înțelege și va face oricum acel lucru, dar să fim serioși, ce rău poate face un copil? Mai bine îi spui cu frumosul să nu se aproprie de trandafiri și să-l lași să se înțepe decât să-l faci să stea nemișcat pentru că îi e frică de tine. Se înțeapă, îl bandajezi, el capătă încredere în tine pentru că ești acolo când are nevoie  și în timp va aprecia chestia asta, dar numai dacă știi cum să te comporți cu un copil. 
Nimeni nu a zis să nu fi strict sau corect în vreun fel, doar că țipatul și să spunem bătaia nu sunt o soluție. Dacă el nu înțelege de vorbă bună atunci e o problemă în felul în care l-ai educat și trebuie să repari asta.
Copilul tău te va iubi oricum, dar să-l înspăimânți încă din frageda pruncie că îl bați dacă face ce îl taie capul nu vei face decât să rupi orice urmă de încredere pe care el o are în tine. 



Familia trebuie să fie în armonie, asigurând creșterea și formarea potrivită pentru copilul tău. 
Nu știu dacă citește cineva asta, dar dacă e așa sper că veți fi înțeles ceva din aberațiile mele. Un copil este tot un om, doar că unul mai nou cu toate chestiile asta ale vieții. Totul trebuie să fie natural , dacă te comporți ca un prieten cu el atunci va rămâne prietenul/copilul tău și în anii adolescenței, poate cu puțin noroc chiar toată viața. 


Cum să economisiți bani?

august 25, 2015 0
E foarte ciudat că am început să fiu interesată de afaceri și economie. Strâng bani de când era mică ( sau încercam, oricum ) , atunci însă nu avea o metodă suficient de bine gândită pentru a reuși, plus că îi cheltuiam rapid și se ducea de râpă toată încercarea mea de a strânge vreun bănuț.
Am început să fiu mai conștiincioasă undeva prin clasa a VIII-a, când am citit Mara. În carte, femeia a strâns la ciorap bani pentru fiica și fiul său, cu ciorap sau fără e chiar impresionant pentru că a reușit să ajungă la o sumă destul de interesantă. De atunci mi-a intrat în cap chestia asta că ciorapul e o idee bune, poate că este, dar mie sincer nu îmi place. 
Ideea cu borcanul este practic cea mai utilă, mai ales că poți face o pușculiță de gen pentru fiecare chestie pe care vrei să o cumperi, de exemplu, eu îmi dădeam toți banii de abonamente pe cărți, anul ăsta m-am organizat în așa fel încât să îmi pot cumpăra și cărți - cu o limită impusă, bineînțeles, deși aș da orice să pot cumpărat brațe întregi- , pentru școală- banii pe cadourile profesorilor de sărbători și cadoul de Moș Crăciun secret- , bani de cheltuială pentru ieșirile pe afară și eventual alte chestii cum ar fi faptul că strâng bani să public carte. Acum poate vă întrebați Da' ce? Nu am părinți cărora să le cer bani? Sigur că da, da! Ar fi și asta o soluție, dar sunt mult prea egoistă ca să cer, chiar și părinților mei și nici nu mănânc nimic dacă nu e cumpărat de mine ( în cazul în care ies pe afară și nu am decât câțiva mărunți rătăciți prin blugi ) . 
Nu asta contează, contează doar rezultatul când vedeți borcanul ăla plin de mărunți sau bancnote de orice fel. Ar mai fi o șmecherie, ca să îi spun așa: eventual să se pună de o parte bancnote puțin mai mari de câte 10, de exemplu, în timp se vor strânge mult mai mulți decât ar fi cu doar 1 sau 5, la fel e și la monede, dar până la urmă depinde și de banii rămași în funcție de venituri, responsabilități și așa mai departe. 
Articolul ăsta e pentru cei care știu ce vreau să spun și celor care au fost refuzați de părinți când le-au cerul să le cumpere computere/ telefoane foarte scumpe. 

19.08.2015

Top 5 filme care te vor face să îți regândești total viața

august 19, 2015 0

În ultimul timp mă tot gândesc la filmele care mi-au schimbat total modul de a gândi. Nu sunt cine știe ce expertă în materie de cinematografie și nici nu cred că voi fi vreodată, dar mie îmi plac filmele care te fac să simți ceva, cum filmele horror te fac să scapi bolul cu floricele la anumite faze sau te fac să îți acoperi ochii pentru că nu poți vedea așa ceva, sau dramele care te fac să plângi ore în șir după ce le vizionezi, comediile ca lumea fără aluzii porcoase - cum sunt mai nou - care te fac să râzi atât de tare că-ți iese cola pe nas, sau cele de acțiune care te țin lipit de scaun/ canapea/ fotoliu/ ce-o fi  până la genericul de final.
Asta consider eu un film bun și chiar dacă nu sunt fana comediilor, mai ales celor noi pe care le detest, sau filmelor horror- deși am avut o perioadă când aveam opt ani când mă uitam ore întregi la filme de groază. Aseară, o colegă mi-a sugerat să mă uit la Insurgent, i-am spus că nu mi-a plăcut cartea și nu îmi place ce văd în trailer.
Poate sunt de modă veche, dar ador dramele și filmele acelea vintage gen La răscruce de vânturi, Emma sau Jane Eyre, înțelegeți voi la ce mă refer, dar și filmele cu adolescenți de care am observat să sunt destul de atrasă. Curând va ieși în cinema ( cred, nu știu sigur pentru că abia am văzut trailer-ul ) filmul Naomi and Ely's No Kiss List  și abia aștept să-l văd. Atunci voi posta și ceva legat de filmele pentru adolescenți ( bazale cel mai probabil pe capodopere Young Adult ) mai ales că Paper Towns a intrat în box office.
Mai jos este un top 5 al filmelor care m-au făcut să mă gândesc la cine sunt și ce vreau să fac cu viața mea. Este foarte probabil ca acest articol să conțină spoilere, dar nu îmi pasă, oricum recenzie fără spoiler nu se poate. Dacă s-a întâmplat să vedeți unul dintre aceste filme îmi puteți spune ce părere aveți despre ele lăsând un comentariu sau nu, cum vreți, e alegerea voastră.



1. The Art of Getting By ( 2011 ) 

Filmul ăsta era recomandat de o revistă Monster High când am dat de el. Mi-a plăcut descrierea și am zis de ce nu, pare un film ok așa am ajuns să-l văd și să-l tot revăd. Știu ce credeți, tipul întâlnește o fată, se cuplează, în concluzie despre asta e toată treaba. NU e deloc așa! Tot filmul este despre evoluția personajului principal, care crede la început că toată viața este o iluzie motiv pentru care nici nu se mai stresează să-ți facă temele pentru școală.
La vremea când am văzut filmul, prin clasa a șasea, parcă, eram fasciată de ignoranța pe care o trata școlii- mai ales că nici eu nu eram prea interesată de școală până să intru la liceu- dar el părea atât de convins că nu are sens că își mai facă griji în privința școlii când oricum toți murim singuri orice altceva este doar o iluzie .
Când apare Sally în viața lui ceva se schimbă în interiorul lui, ceva ce nu mai simțise până atunci. La un moment dat când lucrurile iau o întorsătură nu tocmai favorabilă, el este determinat să facă lucrurile cum trebuie, după ce a pierdut-o pe Sally și află că mama ei vinde apartamentul -  nu mai țin minte detaliul ăsta. Trece prin toată materia din ultimul an timp de două săptămâni și chiar reușește să învețe și să își facă absolut toate temele - impresionant - dar este totuși o problemă, trebuie să picteze ceva din inimă, doar că el nu știe ce anume vrea inima lui, sfârșește prin a o desena pe Sally care intră în cameră când el termină portretul - emoționant, știu.
În viață, fiecare e menit pentru un anumit lucru, fie că ajungi astrolog, matematician, inginer, doctor...., iar dacă inima ta este cu totul împăcată cu asta, atunci fii sigur că vei fi fericit. Nu știu, filmul ăsta și toată treaba cu inima și ce vrea ea de fapt m-a făcut să mă gândesc la tot ce pot realiza în viață, la tot ce vreau să fiu. Unii oameni nu știu cum să își urmeze inima, mai ales că ea nu știe decât să spună bum bum bum asta nefiind o chestie tocmai traductibilă, după părerea mea, dar dacă facem ce ne place și ce considerăm că e în regulă atunci nu ar trebui să ne îndoim de propriile noastre decizii.


2. Never let me go ( 2010 )



Ok, deci arh! Filmul ăsta mi-a frânt inima, sincer. Iar acum când încerc să-l prezint cât de cât mă simt ca o fraieră pentru că sunt pe cale să izbucnesc în plâns. L-am găsit din greșeală acum câțiva ani, voiam să mă uit la un film și am dat el el. Pe lângă faptul că am plâns timp de câteva ore imediat ce s-a terminat, toată povestea îți spulberă fiecare speranță la un final fericit. Dacă la The Art OF Getting By fata s-a întors la tip, în cazul ăsta, el o părăsește pe fată, dar nu e ca și cum ar avea de ales. Crescuții într-un cămin special de copii care urmează să își doneze organele când vor fi mari - de unde vin ideile astea? -  Tommy, Khaty și Ruth  cresc și încep să înțeleagă sensul vieții și iubirea adevărată după ce au trăit până atunci un fel de triunghi amoros. Tommy era cu Ruth, iar Khaty era îndrăgostită de el - mda, destul de complicat- , trecând peste detalii, cumva Tommy și Khaty ajung să fie împreună, dar asta pentru foarte puțin timp deaorece inima lui urmează să fie trimisă către un donator, Khaty a fost martora operației și asta poate sună stupid, dar am plâns împreună cu ea când îi vedeam pe oamenii ăia cum extrăgeau inima din pieptul băiatului. Cea mai tulburătoare parte a fost finalul când ea privea către un copac plângând și spunând că parcă așteaptă ca el să apară de după deal și să vină la ea . 
Adevăratul plâns a fost în momentul în care ea a rostit aceste cuvinte. Nu ai cum să nu treci prin tot filmul și să dai de chestia asta fără să simți absolut nimic, ok, poate nu plângi ca o fetiță, dar să aprindă ceva în interiorul tău.

3. Angels Crest ( 2011 )

Filmul ăsta...nu știu ce să spun despre el, chiar nu știu. L-aș putea numi doar tulburător. Un tânăr tată își pierde fiul, care moare înghețat. Este atât de devastat de chestia asta încât încearcă chiar să se sinucidă, stând afară în frig pe vremea proastă, dar chestia asta eșuează pentru că cineva îi sare în ajutor. Mai e și populația și zonă care susține că el e de vină pentru moartea băiatului.
Acesta este filmul care îmbină drama cu iubirea de tată, iar deși moartea rupe o relație incredibilă dintre tată și fiu, suferința tatălui și chiar interpretarea lui Thomas Dekker te fac efectiv să izbucnești în lacrimi odată cu el.
Iar sunt pe punctul de-a plânge, dar mă voi abține. Uneori lucrurile nu sunt cum vrem noi, iar ghinioanele și norocul funcționează pe același principiu. Îți moare un bunic, e trist, îți  moare un copil, e devastator, vedeți diferența?
Nu am cuvinte pentru a descrie acest film și deja am scris mai mult decât cei de pe cinemagia, Dacă vă decideți să-l vedeți, vă recomand să vă pregătiți vreo cinci pachete de șervețele .




4. The Book Thief

Ooo, Hoțul de cărți! Chiar mă gândeam să recitesc cartea. Nu am mai plâns niciodată la o carte până acum, dar viața lui Liesel este atât de întortocheată, mai ales că acțiunea poveștii este axată în perioada nazistă.
Lui Liesel i-a murit fratele când se îndreptau spre noii lor părinți adoptivi, la înmormântarea lui, ea ea observă o chestie în zăpadă, ceva numit Manualul Groparului  fata își însușește obiectul și îți continuă drumul. Într-o noapte, tatăl ei adoptiv îi găsește cartea și o învață să citească. Pe vremea aceea, cărțile erau interzise, iar Hitler organiza focuri mari, în care se ardeau munți de cărți. Liesel a salvat un exemplar din  Omul Invizibil . Din dorința de a citi cât mai multe cărți, ajunge fure de la soția primarului.
Pe scurt, Liesel sfidează autoritatea guvernării naziste și în urma bombardamentelor chiar scapă nevătămată deșii casa ei s-a dărâma, părinții adoptiviși băiatul de care era îndrăgostită au murit în urma acestuia. Ea devine o minunată scriitoare, ajutată de Max, evreul, da, evreun pe care tatăl ei îl găzduia în pivniță, ascunzându-l de patrulele naziste.
Cu o ecranizare și un soundtrack de excepție, te va captiva și frânge inima, o lume în care libertatea este răpită, iar dreptul la opinie nici nu se discută, Markus Zusak a creeat totul într-o manieră atât de verosimilă încât pur și simplu te faci să fi acolo cu Liesel, îți dă puterea de al îndruma pe Hitler și regimul său. Aici vreau să închei cu o întrebare: Unde era cartea/filmul asta/ăsta pe vremea lui Hitler? 



5. The Longest Ride ( 2015 )

Filmul ăsta e foarte bun, e minunat, dar îmi e teamă că va ajunge pe lista filmelor suportabile peste câțiva ani, cum au ajuns The Last Song - deși încă mai plâng când mă uit la el- și The Notebook. A avut premiera în aprilie anul ăsta și m-am dat peste cap să dau de el online. În cele din urmă, am primit un link cu el și mda, m-am uitat. Mi-a plăcut ce am văzut, mai ales că ador cowboy-ii. Scott Eastwood a apărut exact când am avut nevoie. 
Fiind descrierea perfectă a iubirii în stil country, dar și a iubirii old school, am fost mai mult atrasă de relația old school. 
Uneori iubirea contează mai mult decât cariera, mai ales dacă aceasta îți pune în pericol viața. Un storyline atent conturat și cu un cast superb, Cel mai lung drum este un film perfect de văzut într-o zi ploioasă de unul singur sau cu prietenii. 
Topul e despre filmele care m-au făcut să-mi regândesc viața, iar eu vorbesc aici despre un film de văzut în zile ploioase, știu știu, dar e o chestie aici care chiar are legătură cu top-ul. În cuplul old school ( care erau căsătoriți și tot tacâmul, dar el a fost rănit în război și cumva nu puteau avea copii ) Ruth se atașează de un băiețel batjocorit din clasa în care predă ( da, era profesoară ). Vede potențialul băiatului și chiar îl ajută să și-l dezvolte, în ciudat părinților neinteresați de soarta lui. Ea se atașează de copil și la un moment dat îi spune, aici vine partea despre care vorbeam că poate fii orice vrea să fie . Ea se luptă pentru custodia lui și se zbate, dar nu rezolvă nimic. 
Mai târziu, când Ira rămâne singur, vine o femeie care îi aduce un tablou cu soția lui spunându-i că soțul ei o admira pe Ruth și s-a decis să devină profesor, aici am izbucnit eu în plâns. Consider acest film ca fiind drăguț și emoționant. Iar oricât de mult m-am chinuit eu să îl văd, am fost puțin dezamăgită de rezultat, înafară de scena aia, nu m-a făcut nimic altceva plâng. Este bine realizat și îl pot numi un film bun, nu e ca și cum regret că l-am văzut sau ceva ,dar nu a fost pe placul meu în măsura în care credeam că va fii. 

18.08.2015

Munca sau cei care nu muncesc deloc, dar au un job stabil

august 18, 2015 0
Sunt unii oameni care iubesc ceea ce fac, iar acești oameni nu pot obține slujba perfectă din cauza celuilalt tip și anume, cei care merg la muncă morocănoși și incredibil de plictisiți care nici măcar nu respectă programul de muncă, plecând când le taie capul, cred că nu e nevoie să menționez că nici nu lucrează pe cât ar trebui.
Din cauza acestor angajați leneși nu ne putem angaja, sau nu putem lucra - întâlnindu-se și munca în echipă, care practic nu mai e o opțiune în momentul în care tu ești singura persoană  interesată de proiect. Interesant e că numărul acestor persoane crește de la an la an, iar numărul șomerilor crește tot pe atât.  Peste câțiva ani, unii  mai curând decât alții, o să fim nevoiți să ne angajăm undeva, iar oricât de bune ar fi recomandările tale sau cât de vastă ar fi experiența pe care o ai în domeniu, nu atunci când au fost angajați înaintea ta oameni fără nici măcar un gram de experiență sau doar o idee despre ce constă slujba.
Pe lângă faptul că aceste persoane ne fură locurile de muncă, mai și încurcă oamenii. O persoană necalificată nu va aduce comanda bună, comandată la vreun restaurant sau fastfood, sau nu va face reclame care chiar să vândă produsul - cum sunt reclamele la Oreo, cântecele alea îți intră în cap și parcă îți fac poftă de biscuiți- , nu vor emite factura corectă atunci când mergi să plătești telefonul și din cauza asta te vei trezi fără minute și fără net.
Consider că nu ar trebui să se angajeze cineva care nu are  habar ce face, pentru că, decât să ne încurce pe noi, mai bine caută să răspunde la telefoane sau ceva potrivit pentru ei. Totuși, știu că nu e chiar așa de ușor cum pare, iar aceste persoane nu pot fi date afară din postul lor cu una cu două. În primul an de liceu, adică acum doi ani, într-un fel, profesorul de logică ne-a dat un test în care ne întreba ce vrem să facem în viață, ce credem despre țara asta, motto-ul nostru și chestii de genul ăsta. În testul meu am scris că țara asta se dezintegrează în mod constant, când a citit lucrarea mea m-a întrebat de ce cred asta și am explicat, sau am încercat, a trecut destul de mult timp de atunci și nu pot spune că primul an de liceu a fost printre preferatele mele, dar în fine. Profesorul meu de logică ne-a spus că indiferent dacă ne angajăm aici sau în afară, oricum nu va conta, poate din punct de vedere material, dar câștigurile oricum se vor mări dacă lucrăm în străinătate, unde este și o altă monedă pusă în circulație, una cu o valoare mai mare decât leul, indiferent unde ne angajăm, reprezentăm țara, pe care o putem schimba cu sau fără prezența noastră propriu zisă pe hotarele ei.

15.08.2015

Responsabilitatea, sau cât de greu este să te descurci de unul singur

august 15, 2015 0

Responsabilitatea este atunci când faci un lucru pe cont propriu. A fi responsabil este mult mai greu decât pare, de ceva timp tot încerc să fiu independentă, să-mi rezolv singură problemele, dar am aflat că nu e chiar așa de ușor, este chiar incredibil de greu. Uneori o decizie, oricât de bună ar părea, dar de fapt nu este nimic de capul ei. Pare atât de minunat, de perfect încât ne lăsăm controlați de chestia asta până când ducem lucrurile până la capăt, dar capătul ăla nu e chiar așa cum ne așteptăm noi. Care sunt șansele să îți cumperi un telefon sau orice alt aparat elecronic din proprii bani și să se strice în trei timpi și trei mișcări? Ok, o fi chestie de ghinion, sau poate o karma proastă, orice ar fi, sentimentul acela de pierdere este foarte nasol. Îți asumi răspundere pentru anumit lucru iar acesta eșuează, poate suntem copii și nu înțelegem anumite chestii, dar ce să învățăm din chestia asta? 
Că norocul nu e de partea noastră, asta nu e decât un obstacol, un mod de ați arăta că lucrurile nu sunt chiar așa, iar asta ne poate modela ca adulți. Dezamăgirile astea nu vor face decât să ne convingă  să ne reconsiderăm deciziile, să devenim mai calculați, mai siguri pe faptele noastre. Asta e partea plină a paharului, privirea în perspectivă, dar cealaltă chestie e complet demoralizantă, un mic eșec te poate face nesigur pe tine, iar dacă primești și o morală incredibil de bine gândită din partea părinților este absolut perfect. 
Lucrurile nu sunt întotdeauna cum par, nici independența. Dacă încercă să te descurci singur doar pentru a le dovedi celor din jur că te subestimează, atunci sper că te descurci, iar oricât de nașpa ar fi dezamăgirea generață în urma acțiunilor făcut pe cont propriu, nu lăsa asta să te schime. Continuă să fi motivat, lupta pe care o duci este doar a ta, iar aceste mici obstacole pot fi trecute cu brio într-un fel sau altul, deși eu am scris chestia asta, poate voi reuși să încep să cred și eu în ea. 

11.08.2015

Oamenii se schimbă

august 11, 2015 0

Putem oare să schimbăm lumea? Să o influențăm poate, dar de schimbat nu cred. Cum nu puteți veseli o persoană tristă înveselindu-se ca prin magie, nu le putem impune oamenilor ce să simtă sau să creadă. 
Cea mai tâmpită chestie este să-i spui unui copil care plânge că tot va ajunge bine când asta îl face să plângă mai tare. Mintea umană este incredibil de fragilă, deschisă la interpretări, care rareori coincid cu realitatea. Dezamăgirea vine odată cu momentul conștientizării că lucrurile imaginate de noi nu se vor întâmpla niciodată, sau nu așa cum ne-am fi așteptat. 
Cei mai mulți oameni refuză să meargă mai departe, de obicei scopul acestor lucruri este de-a ne întări caracterul.  Dacă renunți, asta te face un pierzător. Ce contează dacă te-a părăsit prietena sau dacă nu ai luat premiul întâi la un concurs? Atâta timp cât știi cine ești și ce vrei să faci cu viața ta, atunci începi cu adevărat să pricepi adevăratul motiv al lucrurilor mici, chiar și cel al eșecurilor. 
Ne plângem că unele persoane s-au schimbat, că nu mai sunt așa cum ni-le aminteam. Ei bine, oamenii se schimbă. Poate ar trebui să ne schimbăm și noi odată cu ele, tocmai asta face diferența. Oamenii cresc, se schimbă în toate punctele de vedeie, iar noi ar trebui să evoluăm, urmându-le exemplul.
Nu putem schimba ceea ce suntem și nici ceea ce sunt cei din jurul nostru. Noi alegem cum vrem să trăim, iar orice sugestie e binevenită. Dar dacă îi spui unei persoane triste ,,Frate, nu mai plânge că oricum e degeaba" atunci cred că bietul om trist nu va ajunge prea departe cu ajutorul acelui prieten. Să fi om înseamnă înțelegere, să fi alături dacă cineva are nevoie, iar chestia asta trebuie să fie recoprocă. 
Nu putem schimba oamenii, dacă ei nu vor să fie schimbați sau dacă nu vor să înțeleagă rostul unui lucru spus cu vorbă bună! Să fi om este cel mai minunat lucru posibil și trebuie să vedem cât de incredibil  e. 

09.08.2015

Nimănui nu-i pasă de ce facem pentru că noi suntem singurii cărora trebuie să ne pese

august 09, 2015 0

Avem nevoie de persoane care să ne susțină, mai ales dacă acestea parte din familie. Dar când susținerea și încrederea nu există, atunci și speranța se stinge. În cazul celor care sunt ambițioși din fire vor continua să facă ceea ce le place indiferent dacă le pasă celor din jurul lor. Dacă faci ceva doar din hotărârea de a le arăta oamenilor care te subestimează de ce ești în stare este o parte a drumului în sine, dar în momentul în care se termină tot iar oamenii deja vor realiza de ce ești capabil, atunci nu mai ai de ce să lupți. 
Tot ceea ce faci trebuie să fie din plăcere și din dorința de-a vedea cum merg lucrurile. Consider că trebuie să ne axăm pe prezent pentru a construi un viitor, să nu ne abatem de la drum și să încercăm să înțelegem ce ni-se întâmplă. 
Lucrurile nu sunt întotdeauna în favoarea noastră, de aceea trebuie să rezolvăm asta, oricât de greu sau complicat ar părea trebuie să încercăm să depășim situația, în funcție de problemă, cu puțin ajutor. 
Oamenii care vorbesc în absența noastră, ca mai târziu să află că ăla a spus nu-știu-ce despre tine ar trebui să te simți bine pentru că ai ajuns subiect de deiscuție, deci ești important. Unii nu pricep cât de greu este să fi în pielea ta, dar asta nu trebuie să te demoralizeze, vor fi mereu persoane greu de convins, ele nu contează, ce crezi tu contează.
Mândria e o chestie care te face să te simți bine, dacă cineva e mândru te tine ceva din interiorul tău  se aprinde odată cu determinarea de a continua. Dar nu numai mândria ne face să fim determinați, chiar lipsa ei reușește să ne facă să dăm tot ce putem din noi spre a reuși să ne împlinim visele. Nimeni nu ar trebui să încerce să ne împiedice și totuși, asta e frumusețea, obstacolul, chestia care ne face să fim mai buni. 
Dacă nu are nimeni întredere în tine e problema lor, tu trebuie să faci ceea ce îți place chiar dacă ei nu dau doi bani pe chestia asta. Atâta timp cât ție îți pasă asta contează. 

06.08.2015

Matematica- cum ( nu ) ne ajută în viață

august 06, 2015 0


Toți ne întrebăm cum ne poate ajuta matematica în viață? Pentru a răspunde la asta trebuie să vă întreb o chestie. Sunt fizica și chimia importante în natură, nu? Sporturile extreme sunt pline de fizică și calcule matematice pentru a fixa coordonate și chestii de genul ăsta. Acum dacă mă gândesc mai bine, numai fizica ne ajută practic în viață.
Matematica pare a fii o știință inutilă pentru toți cei care nu dăm la facultate de gen, dar nu este chiar așa. Este una dintre științele exacte care ne stimulează creierul prin logică și raționament. De aceea au toți marii matematicieni IQ-ul atât de ridicat. 
De fiecare dată când cer ajutorul la matematică cuiva, indiferent cui,  conversația deviază spre:
- De ce nu ai învățat formulele? 
- Pentru că nu le înțeleg!
- Păi, trebuie să le înveți!
- Cum să învăț ceva ce nu înțeleg? 
Interesant, nu? Deci, ideea e că suntem obligați să învățăm chestii care nu ne plac și nici nu le înțelegem, dar trebuie să le cunoaștem că fără ele nu luăm bacul. Avem nevoie de diploma aia, sunt conștientă de asta și încerc să mă zbat să învăț materia ca să pot face rost de ea.
Ne ajută în viață să luăm bacul și să ne lucrăm creierul, doar atât? Ok, dacă e doar pentru atât abia aștept să termin liceul și să scap de ea. 
Și totuși, avem oare nevoie de matematică pentru a fi inteligenți? Dacă ar fi așa toată literatura și cunoștințele legate de drept sau medicină sau oricare altă știință pentru care nu este nevoie de cunoștințe matematice ar mai conta? Bineînțeles că nu, toată lumea s-ar învârti în jurul numerelor! Voi ce credeți? 

04.08.2015

Tradițiile - chestii care ne țin aproape, sau nu chiar

august 04, 2015 0
În fiecare an citesc Jurnalul unui puști la începutul vacanței de vară, ca un fel de tradiție sau ceva de genul ăsta. Anul acesta nu am prea dat pe la bibliotecă, iar asta înseamnă că nu am făcut rost de carte, O mică schimbare de plan sau o mică alegere pot schimba totul. Dacă aș fi recitit cartea în acest an, probabil aș fi terminat lista de lecturi pe care am conceput-o special pentru vară, dar pe care nici măcar nu am început-o.
O tradiție poate ține și de partea de cultură, în sensul de costumații tradiționale, obiceiuri ( cum este sari-ul indian, portul nostru românesc, mămăliga, guacamole , kimono-ul japonez, pălăriile acelea elvețiene, costumele purtate în reconstituirile războiului civil american, tortilla, ceasurile cu cuc elvețiene, lalelele din Olanda, beretele din Paris, sombrero-urile mexicane și chiar pălăriile de cowboy ) , toate sunt simboluri ale diferitelor părţi de lume, de exemplu, dacă auzi de sombrero sau de guacamole ne gândim automat la Mexic, sau dacă auzim un iodler ne zboară mintea la pălăriile acelea elvețiene și la Alpi. Fiecare chestie ne amintește de câte ceva, de aceea tradițiile trebuiesc păstrate pentru a fii cunoscute și de generațiile viitoare, fie dacă trec 10, 50, 100 de ani, copii trebuie să știe aceste mici asocieri pe care le cunoaștem și noi.
Ok, sunt tradiții culturale, dar și de familie, cum sunt reuniunile de sărbători sau acel moment în care pur și simplu petreci timpul cu familie prin diferite activități recreative cum ar fi noaptea de jocuri, ieșiri în parc sau chestii de genul ăsta. Bine, poate americanii se bucură de chestii d'astea, pe când noi ne pierdem vremea pe facebook, umplând internetul de chestii de care nimeni nu are nevoie.
Cuvântul tradiție este sinonim cu obicei, iar chestia asta este foarte drăguță deoarece obiceiurile se păstrează, indiferent dacă sunt cunoscute sau nu, este mereu cineva acolo care să le ducă mai departe. Sunt oameni care muncesc zilnic spre a duce munca bunicilor lor în continuare.
Ca orice poveste bună, ele rămân nemuritoare, cunoscute de bătrâni de la care avem ce învăța. Chestiile populare, hainele, mâncărurile, ceremoniile clasice de nuntă sau înmormântare, ritualurile și nopțile dansante în jurul unui foc, săritul peste foc ( focul lui Sumedru la noi ) , noaptea morților vii ( Halloween-ul sau noaptea Sfântului Andrei la noi- mai nou ) . Poate ar trebui să ne ascultăm bunicii mai des când vorbesc despre copilăriile lor, boroboațele pe care le-au făcut și toate problemele pe care le-au avut. Sunt atât de multe lucruri despre care puteți învăța de la ei, e exact același sentiment pe care îl au copii din Bunicul de Barbu Ștefănescu Delavancea, doar că nu e nevoie să vă luptați pe barba bunicului pentru asta ( eram mică atunci când am citit povestea și îmi amintesc că bunicul avea barbă, nu mai știu exact ) . Vă spun asta pentru că sincer nu ratez niciun minut în care bunicii mei încep să îmi povestească lucruri complet la întâmplare despre viața și copilăria lor, mai ales pentru că aceste momente sunt foarte rare. 

03.08.2015

Anturajul, sau cum te pot influența acele persoane cărora le cedezi din timpul tău

august 03, 2015 0

Știți momentele acelea când ieșiți cu gașca și mâncați în oraș sau râdeți foarte tare în parc sau chiar când mergeți pe stradă și vorbiți despre chestii total la întâmplare care oricât de serioase ar fi oricum vi-se par amuzante? Ei bine, toate persoanele împreună cu care ne petrecem timpul ne pot schimba într-un fel sau altul. 
Fiind un grup mare se pot isca certuri din orice, mai ales dacă vreunul dintre membrii acestuia nu împărtășește aceleași păreri cu ceilalți. Fără să ne dăm seama, un simplu ton ridicat sau o mică încruntătură la momentul nepotrivit poate ruina totul. 
Nu am intenționat să vorbesc despre grupuri, dar pur și simplu s-a întâmplat. Adevăratul motiv pentru care sunt iar pe aici este anturajul. Există atât de multe tipuri de oameni cu idei diferite, gânduri, viziuni, ar trebui să ne bucurăm de prietenii noștri , dar în momentul în care începi să îți pui întrebări dacă toată lumea stă cu tine doar pentru ceva sau dacă îți sunt cu adevărat prieteni atunci nu este în regulă. 
Prietenia este un rang pe care  i-l dăm persoanelor care sunt cu adevărat acolo pentru noi când avem nevoie, persoanele pe al cărui umăr plângem când avem nevoie. Toată lumea se grăbește să numească oamenii prieteni, deși acele persoane sunt doar drăguțe cu tine, fie din politețe sau din motive egoiste. 
Persoanele în preajma cărora îți petreci cel mai mult timp reușesc să îți modeleze personalitate, de exemplu, gândiți-vă ce s-a schimbat la voi după ce ați stat cu anumiți oameni. Oricât de mică sau insignifiantă ar fi schimbarea, contează cât e ok e chestia luată de la prietenii tăi. Poate ei folosesc un anumit tip de limbaj,  un anumit emoji, ascultă anumite formații, se uită la anumite filme. Dacă vă plac același filme nu e problemă, dar atunci când vă plac amândurora absolut aceleași filme atunci nu este bine. Sau oamenii care, prin simpla lor atitudine dau de înțeles că nu le pasă ce le povestești sau ce plănuiești să faci weekend-ul viitor. Chestia asta nu face decât să te facă să îți pui singur întrebări legate de tine însăți. 
Totuși, sunt și acei prieteni care conversează non-stop cu tine pe net dacă ai nevoie de ei sau care ascultă dacă ai ceva de spus, acele persoane sunt cele care merită cu adevărat dreptul de a fi prieteni,

Universul pe care nu îl vom cunoaște niciodată cu adevărat

august 03, 2015 0
Spațiul, planetele, galaxiile nu sunt chestii despre care să aflăm ceva cât mai curând. Dar dacă ne raportăm la știința în sine, este chiar interesant. Sunt atât de multe stele încât nici nu ne putem imagina doar privind cerul nopții. Atât de multe posibilități și lucruri ascunse de o întindere infinită de stele.
Atunci când soarele va exploda, iar noi vom dispărea, celelalte ființe vii oare vor știi cât de multe povești a găzduit planeta noastră de a lungul timpului? Probabil că nici măcar nu vor fi interesați de mica steluță care va ajunge într-o bună zi soarele.
Dumnezeu a creat lumea, sau poate doar cosmosul a făcut asta, orice am face ajungem la aceeași concluzie: Lumea există, iar noi odată cu ea. Nu e un argument prea inteligent, știu! Dar acesta este adevărul. Toată lumea se dă peste cap să afle originea omenirii și scapă din vedere amănuntul cel mai important, oricât de pueril și nesemnificativ ar fi. Ambele teorii se anulează reciproc, dar de unde știm că Dumnezeu nu este probabil vreo vietate spirituală căreia i-a trecut prin cap să creeze omul sau prostii de genul ăsta. Dacă nu e logic, atunci ambele povești trebuie să fie combinate ( în cazul acesta tot ce vom știi va fi cu totul dat peste cap, dar ce avem de pierdut? ).
Existența unor alte forme de viață este un alt subiect intrigant de care nu putem fi siguri, dar dacă ne luăm după toate întâmplările petrecute în istorie privind activitatea extraterestră, atunci se schimbă noțiunea de a crede pe care o știm cu toții. Întregul concept de viață dincolo de cea cunoscută de noi este abstract și cel mai probabil împopoțonat de media pentru a ne alarma, ascunzând întregul adevăr pe care noi avem dreptul să îl știm. Adică, hieroglifele egiptene cu doi extratereștrii, între ei fiind desenată o mică navă spațială, sau pictura aceea cu un mic OZN , filmarea omului acela care acela care a surprins imagini cu ființe ciudate pe pământul lui , și o mulțime de lucruri care ne pot pune pe gânduri. Totuși, coincidență sau nu, chestiile astea par incredibil de reale. După ce citești despre sute de întâmplări legate de extratereștrii începi să îți pui întrebări. Sincer, și probabil mă veți crede ciudată, după atât de multe reportaje, documentare, filmulețe și tot restul, cred că nu tot a fost mușamalizat de NASA sau inventat de presă. Undeva acolo, probabil chiar există alte formă de viață, iar dacă nu mă înșel ( sper să mă înșel ) , trebuie să sperăm că vom putea fi capabili să îi înfruntăm cum se cuvine. Ce mai încheiere, foarte dramatic, dar sincer chiar nu vreau să vă sperii sau ceva. Vreau să spun doar că ar fi foarte tare să fie ființe diferite de cele ca noi sau a animalelor de pe planeta noastră. Stați, gândiți-mă la animale! Crede-ți că le pasă de univers sau de ce ascunde el? Nu, întocmai! Există o mulțime de lucruri despre care nu avem habar și nu am crede că ar putea exista, dar singurul lucru care ne diferențiază de animale este curiozitatea și capacitatea de a folosi un computer sau un aparat incredibil de complicat care ne arată spațiul în toată splendoarea lui. Uneori e bine visăm și să sperăm la chestii în ciudat posibilității ca acestea să nu fie reale, poate că asta ne face oameni.

01.08.2015

Poveștile de adormit copii

august 01, 2015 0
Cred că fiecare dintre noi a auzit în copilărie de basmele cunoscute, din surse diverse. Basmele au fost transmise de-a lungul timpului prin viu grai, fiind culese de către autori cunoscuți cum ar fii Frații Grimm, Petre Ispirescu, Ion Creangă 

( care a prelucrat stilizând basmul popular Povestea lui Harap-Alb, dăruindu-i unicitatea sa caracteristică ) chiar și Hans Christian Anderson a schimbat lumea cu ajutorul creațiilor sale. 

Cine a spus că toate aceste povești sunt pentru copii se înșeală, din punctul meu de vedere. Cele mai multe dintre ele conțin moarte și violență, după care urmând evident finalul fericit caracteristic basmelor. Dar ce vor crede copii când vor auzi că lupul mare și rău din Scufița roșie a fost omorât de lup. Poate le place personajul acela și sunt dezamăgiți că tocmai el a trebuit să moară. Știu că sună destul de ciudat, dar credeți-mă, sunt cazuri. 
Unele basme ( mă refer la cele din folclor ), au fost prelucrate deoarece erau mult prea rele pentru copii. 

Un basm în sine, are elemente magice care vin de obicei de partea antagonistului, nu că Făt-Frumos nu ar putea zbura cu pegasul său fără magie, ar fi absurd. Eroul principal, în cazul în care are magie, o folosește așa cum se cuvine. Chiar dacă eroul moare, situația se schimbă în așa fel încât să revină în joc, fiind obligat de către structura speciei epice basm să câștige de fiecare dată. 

Ce înțeleg copii din asta? Păi, dacă ești rău vei pierde, iar dacă ești bun câștigi inima prințesei și atunci se termină totul. Toate acestea fac parte dintr-un proces de dezvoltare și de cunoaștere de sine. Prințul, în basmele românești începe mereu ca fiind cel mai mic dintre frați, considerat de către toți ca fiind cel mai slab, iar el ne arată prin testele prin care trece pe tot parcursul poveștii că a fost subestimat încă de la început. Mai e și interdicția, în Aleodor Împărat, tatăl băiatului îi spune să nu calce pe tărâmul Pocitaniei Pământului, iar el face acest lucru, încălcând promisiunea făcută tatălui său.
Când mă gândesc acum la toate basmele și poveștile pe care le-am auzit în copilărie, le percep în alt fel. Dar poate pe vremuri înțelegeam ce era cu adevărat important la ele, acea speranță care vine odată cu desfășurarea întregului fir narativ, dar și suspansul din timpul luptei dintre bine și rău, deși știm deja cine va câștiga. 

PODCAST

Popular Posts

AMP gtag demo

Make it so.