30.07.2015

Reîncarnarea așa cum o vedem sau nu o vedem noi

iulie 30, 2015 0
Reîncarnarea este o chestie abstractă, pe care noi nu o putem înțelege în totalitate. Ce se întâmplă cu adevărat după ce murim este un mister, dar poveștile muribunzilor care au trecut prin asta și s-au întors înapoi ne spun același lucru, și anume despre un tunel sau ceva de genul ăsta. Ce este cu adevărat interesant este că ei nu se cunoșteau reciproc. Să spunem că asta se întâmplă imediat după ce mori, dar oamenii aceea nu au stat suficient încât să vadă capătul acelui tunel, aici vine întrebarea, ce se află de fapt dincolo de acesta? Nu știm cu siguranță ce se întâmplă cu noi după ce murim, iar de aceea nici reîncarnarea nu este un subiect ușor de discutat.
Conceptul de reîntrupare a sufletului pare oricum forțat, spunându-se că viața va fi la fel precum cea pe care o trăiești acum. Sincer, e puțin confuz pentru mine, dar mă confrunt cu acest subiect de destul de multă vreme și am tot dat de ea în seriale precum Calea Misterelor, Cronici Paranormale, dar și emisiunea 360 de grade difuzată pe B1 în fiecare sâmbătă. 
Am făcut și puțină publicitate gratis pe aici, am și bătut câmpii pe subiect, iar în final am ajuns la următoarea concluzie: dacă viețile noastre sunt normale și nu avem frici sau vise ciudate probabil nu trebuie să ne îngrijorăm că am putea fi reîncarnarea vreunei persoane interesante sau ceva.

28.07.2015

DJ-ii de la radio care vorbesc mai mult decât este nevoie

iulie 28, 2015 0

Când am fost la Dâmbovicioara pentru acțiunea de ecologizare, am petrecut ceva timp în autocar până am ajuns acolo, iar singurul lucru pe care îl puteam face pentru a evita răul de mașină era să stau liniștită și să ascult radio-ul. 
La un moment dat, unul dintre băieții de la KissFm a început să ne povestească despre o întâmplare mai mult sau mai puțin ciudată din copilăria sa. Spunea că părinții lui îl închideau pe balcon și ceva legat de urechelnițe, nu am înțeles ce, pentru că era gălăgie și oricât de mult aș fi vrut să aud îmi era pur și simplu imposibil din cauza larma pe care o făceau colegii mei ( mai stăteam și în față de tot) . 
Bun, în încercarea mea zadarnică de a înțelege ce spunea omul acela, am auzit fără să vreau o colegă spunând ,,Schimbați postul, că ăla vorbește prea mult” . Asta a fost puțin jignitor pentru că pe mine mă interesa povestea lui și chiar eram curioasă să aflu care era faza cu urechelnițele. Șoferul nu a schimbat imediat, iar când a făcut-o am realizat că oricum nu avea niciun sens să mai ascult când oricum nu puteam înțelege niciun cuvânt din ce se spunea.
Ideea e că, oamenii ăstia de la radio sunt plătiți pentru ceea ce fac, inclusiv pentru momentele când primesc telefoane, citesc mesaje trimise de noi, își mai amintesc ceva amuzant. Nu sunt puși în spatele pupitrului de comandă doar pentru muzică. Și totuși care e problema cu cei care vorbesc prea mult când poate chiar e interesant subiectul dezbătut de ei? Ar trebui să ne gândim la asta înainte de a-i judeca. 


27.07.2015

Dreptul la liberă exprimare pentru adolescenți și alte argumente

iulie 27, 2015 0
Nu sunt prea sigură dacă știu exact să explic ceea ce urmează să spun, dar voi încerca. Suntem adolescenți, suntem nesiguri, aiuriți, agitați... Ok, da! Dar care este problema până la urmă? De ce se trezesc adulții să vorbească pentru noi când suntem capabili de a-ne exprima exact ca toți ceilalți.


Așa este, generațiile s-au schimbat și poate ei nu erau ca noi când erau tineri, dar nu e nevoie să se poarte cu noi de parcă am stricat tot ce au avut ei. Nu frate, tehnologia a făcut asta, iar noi doar ne-am adaptat la ea, care este vina noastră până la urmă? Că nu suntem la fel ca ei? Că nu am trăit ca ei? Ei bine, unii dintre ei chiar se bucură de realizările noastre.

 Dacă ai cultură generală și ai ceva umplutură în creieraș lumea ar trebui să fie fericită că nu suntem toți niște resturi ale comunității, dar nu. Dacă ai umplutură în creieraș lumea te crede automat fițos, foarte bine, nu ne pasă, dar când ți-se cere să faci pe prostul doar ca cei din comunitate să nu te considere fițos sau arogant, asta e deja prea mult. Nu îi poți cere unui om să fie așa cum nu este, indiferent de vârstă sau statutul social. Îi poți spune mici ponturi legate de gastronomie, mașini, machiaj, coșuri șamd .. sau mici distrageri ale atenției care țin de bunele maniere și de bunul simț, dar să încerci să schimbi pe cineva ca persoană este total neadecvat.
Ar trebui să fim lăsați să facem ce vrem atâta timp cât asta nu implică poliția sau diferite tipuri de scandaluri și nu atragem atenția asupra noastră.

26.07.2015

Un loc minunat și totuși atât de neglijat

iulie 26, 2015 0

Acum două zile, am fost la lacul Vidra, unde am fost complet impresionată de frumusețea locului. Când am ajuns acolo, primele lucruri pe care le-am văzut au fost clădirile unor hoteluri abandonate cu mult timp în urmă. După căderea lui Ceaușescu au fost ignorate o mulțime de proiecte pe care el le-a început, iar asta nu mi-se pare corect. Adică, banii au fost deja investiți și puteau să profite de asta decât să îi piardă, dar ce mai putem face acum? Avem o minunată clădire veche, o sală de sport și câteva mini hoteluri la fel de abandonate.
Trecând peste ruine și tot ce ține de asta, locul este superb. Am coborât treptele uitând absolut de tot și de toate. M-am gândit că ar fi drăguț să îmi împart fericirea pe care o simțeam cu cineva, dar am rămas doar cu gândul, luând decizia de a o împărți doar cu mine.  Mult prea concentrată de locul din jurul meu, am început să mă gândesc la diferite insule și chiar m-am imaginat în Neverland pentru o secundă. Lacul Vidra și împrejurimile lui crează o atmosferă de basm, care te fac să te visezi în locuri fantastice. Unchiul meu mi-a spus că ultima dată când a fost aici a mers cu barca (asta când apa ajungea până la brazi). Gândiți-vă cum ar fi o călătorie cu barca? Eu sincer aș fi mers, dacă nu era închis jos la debarcader. 

22.07.2015

A fi sau a nu fi trendy?

iulie 22, 2015 0
Ce înseamnă cu adevărat noțiunea de demodat? De ce pune lumea etichete de fiecare dată când vede persoane cu haine care sunt mai mult sau mai puțin la modă? De ce trebuie să fim judecați după ce purtăm și care e problema lor cu hainele noastre?
Mi s-a întâmplat să mă uit la grămada mea mare de haine din dulap și să mă încrunt, concluzionând în cele din urmă că nu am cu ce să mă îmbrac, deși am o grămadă de chestii în șifonierul ăsta al meu în care îndes hainele până când nu mai pot închide ușa din cauza lor.
Orice fată are plăcerea asta de a cumpăra ceva ce nu va purta oricum niciodată. Am un tricou cu Monster High, care îmi place foarte mult, dar nu îl port niciodată pentru a nu mă face de râs în momentul în care ies în societate. Sau tricoul meu The Killers, mă simt foarte nasol să îl port când merg în pauze la grupul de metaliști al Antidei împreună cu fetele, ținând cont că ei ascultă Mega Death, Rammstein și alte trupe. Ei ascultă muzica lor șmecheră și apar eu cu The Killers, mi s-a întâmplat asta de vreo două ori și se va mai întâmpla pentru că tricoul cu TK este doar pentru zilele când îmi este lene să îmi ales haine.
Ca să arăți bine, nu trebuie să fi la curent cu nicio tendință nouă ( de exemplu, dacă revin la modă pălăriile acelea cu pene care se purtau pe vremuri, sunt convinsă că nimeni nu se va înghesui să le poarte) , să citești vreun blog fashion sau orice altceva. Nu e nevoie decât să îți pui amprenta pe ceea ce porți. Hainele reflectă personalitatea, dar asta nu contează decât într-o oarecare măsură în procesul de cunoaștere al unei persoane.
Da, ambalajul e important, dar nu suficient. Dacă te îmbraci la fel ca vreo actriță care îți place asta nu va face decât să reflecte personalitatea ta în raport cu modul în care se îmbracă actrița respectivă, cu alte cuvinte, aceasta va fi oglindită prin stilul copiat și nu în mod direct cum ar fi în cazul unei ținute potrivite personal de tine.
Revenind la titlu, o ținută trendy trebuie să fie autentică și origonală, să dea acea tentă de inocență sau tristețe pe care o regăsim și la persoana care o poartă. Iar adevăratul adevăratul stil vine din tine! 

17.07.2015

Country în stil românesc

iulie 17, 2015 0
Toată vara, am fost fascinată de muzica Country, dar și de cowboy și de Carolina de Sud. De asemenea, toată vara am vrut să ajung la țară. Acum, când aproape am ajuns acolo, simt că voi fi dezamăgită, deoarece noi nu avem ceea ce au cei din Carolina de Sud. Nu avem cowboy, muzică country, nu Nashville.
Visul meu deșart s-a risipit acum, când mi-am dat seama de însemnătatea acestor lucruri și cât de diferită este partea de țară a României față de cea americană.
Totuși, cowboy-ii sunt șmecheri și dacă e să ne gândim, avem și noi, mai mult sau mai puțin ceva de genul ăsta, cred. Oricât de diferită ar fi partea noastră rurală de partea lor rurală, sunt sigură că voi găsi o mulțime de aspecte minunate ale țării noastre, vizavi de partea de țară.

13.07.2015

Al treilea gen literar pe care lumea îl uită, sau nu poate scrie

iulie 13, 2015 0
De a lungul timpului, oamenii au uitat de existența pieselor de teatru, fiind mult prea interesați de noile filme de la cinema sau noile seriale care apar curând. Ei bine, foarte puțini oameni mai scriu astăzi piese de teatru, deoarece nu sunt chiar așa de citite precum ar trebui.
Ați auzit vreodată de vreun scriitor care să fi scris toate cele trei genuri literare? Pentru că eu sincer nu. Dacă stăm să analizăm cu atenție munca câtorva scriitori vom descoperi că au scris cel mult două genuri, excluzând întotdeauna unul.
Shakespear a scris piese de teatru și sonete, cred. [Fără proză]
Emimescu a scris poezi și oarecum proză ( Făt-frumos din lacrimă ) . [Fără piese de teatru]
Caragiale a scris decât schițe, nuvele, dar și teatru, fără să se implice în tainele poeziei.  [Fără poezie]
Încerc să spun că, nu există nimeni care să fi scris ceva din toate ramurile literaturii ( aici nu mă refer la subgenurile care se trag din fiecare gen, pentru că asta e imposibil).
În prezent nimeni nu mai scrie piese de teatru, iar scenariștii ar fi singurii care mai crează așa ceva, chiar dacă nu mai lucrează exact după tiparul clasic, dar e undeva pe aproape. În definitiv, ei își câștigă existența din asta.
Nu știu dacă se înțelege ce am aberat mai sus, dar orice scriitor uită de al treilea gen literar. Totuși, genul dramatic pare a fi cel mai greu, dar și cel mai interesant intre toate, apărut cu mult timp, structura clasică a acestui gen pare greu realizabilă pentru o persoană din prezent. Și totuși o piesă de teatru despre un extraterestru și o lume din viitor ar fi chiar interesantă și ar fi foarte drăguț dacă s-ar găsi cineva să o scrie, dar până atunci mă voi baza pe scenariști că vor face treabă bună în continuare.

10.07.2015

Ceva cu adevărat înfricoșător

iulie 10, 2015 0

Acum câteva ore m-am văzut la tv și asta mă sperie pentru că nu mă așteptam ca fața mea de spiriduș să apară vreodată pe sticlă. Le-am stresat pe fete în ultimul hal cu toată chestia asta, până m-am decis să fiu stresantă aici.
Deci, ideea de a fi la televizor este o chestie inimaginabilă din punctul meu de vedere. Toată lumea a fost încântată pe când eu eram singura care mă gândeam Dacă mă vede cineva din liceu? Dar apoi m-am gândit, în cazul în care se trezește vreun copil incredibil de genial să glumească sau spună ceva  despre chestia asta voi răspunde ok, dar povestea ți-a plăcut?
Când mi-am spus că vreau să fiu cunoscută, nu mă refeream la apariții la tv. Este deja destul de ciudat pentru mine și pentru toți cunoscuții care mi-au spus că sunt mândrii de mine, dar oare chiar așa e? Da, este o noutate pentru mine. Da, sunt la început, dar asta e un lucru bună, experiență și tot tacâmul.
Sunt speriată că totul se întâmplă atât de repede, iar asta e copleșitor, dar voi face față, trebuie să fac față.

Debut, așa cred că se numește

iulie 10, 2015 0

Ieri a fost o zi ciudată. Toată dimineața am citit bloguri încercând cu greu să nu îmi amintesc ce urma să fac, și anume, să citesc o creație proprie în fața mai multor scriitori. Nu exagerez când spun că am fost mai înspăimântată ca niciodată, dar teama mea a fost complet nefondată.
Am fost prezentată ca poetă debutandă, deși am citit Răsărit , nu a fost chiar o minciună pentru că am un caiet plin de versuri pe care l-am îndesat peste grămada de agende terminate. Deci, acum sunt poetă! Asta sună atât de bine încât îmi vine greu să cred că este vorba despre mine.
Tot modul în care am citit povestea a fost un dezastru ( m-am încurcat de nenumărate ori și am pierdut și rândul de atâtea ori, plus dicție nașpa- trebuie să lucrez la asta ) și poate cititul de pe tabletă nu a fost o idee atât de strălucită pe cât mi-am imginat și sper că nu am stricat toată imaginea de ansamblu cu prezentarea mea jalnică.
Înainte să mă pun pe citit m-am gândit la un vers al melodiei Aruncă-mi de la Alternosfera:

,,Aruncă-mi din minte
lanțuri din mii de cuvinte.''

Dar și prima strofă a cântecului Someday ( Într-o bună zi ) din filmul Rags:

''I follow my dreams
you'd think they were nightmares
the way they scream.
I'll make them believe
someday i'll be the next big thing*. ''

Dintr-un anumit motiv m-am simțit mult mai bine după ce m-am gândit la ele, iar încordarea a dispărut puțin. Nu mă încântă că voi apărea pe youtube, dar atâta timp când nu voi vedea filmulețul nu mă va deranja existența lui online.
Am fost la o lansare de carte a Danielei Voiculescu anul trecut și pot spune că de data asta a fost la fel de frumos. Minutele alocate fiecărui scriitor în parte au fost umplute cu poezii minunate și observații legate de oameni și de prostia acestora.  Toată atmosfera m-a fascinat într-un mod în care numai un copil cred că ar putea fi fascinat de noile serii de jucării.
Am cunoscut oameni minunați, printre care s-au numărat și Ion Dincă ( autorul cărților Când se încurcă ițele și Nepotul căpitanului.) Gheorghe Mohor ( cu care am avut o conversație interesantă despre romanul Ion al lui Liviu Rebreanu ) și mulți alții care au avut prezentării impecabile care, pe mine personal m-au lăsat voiceless. **

______________
* Îmi urmez visele/ ai crede cã sunt coșmaruri/ la modul în care strigă/ Îi voi face să creadă/ că într-o bună zi voi fi următorul lucru măreț.
**Fără cuvinte

09.07.2015

Oportunități și cum ne pot schimba acestea viața

iulie 09, 2015 0

Momentele acelea, în care putem dovedi cine suntem cu adevărat. Oportunitățile nelimitate, pe care le primim ( fie dacă alegem să profităm de ele sau nu ) tind să ne schimbe viața. Putem avea cariere chiar de la vârste fragede, sau câștiga premii la care alții doar visează.
Raritatea acestor momente vine din următorul principiu: Viața noastră este împărțită pe mai multe criterii ( vârstă, gen, rasă...) , dar este de asemenea și împărțită pe etape, care diferă de la om la om. Oportunitățile sunt mici compromisuri pe care trebuie să ți-le asumi oricât de teamă ți-ar fi să le înfrunți, deoarece sunt doar următorul pas pentru a trece la un nou capitol în viața ta. Precum o carte bună, totul se poate schimba pe parcursul unui nou capitol, iar pe măsură ce le parcurgi începi să vezi lucrurile mult mai clar. 

03.07.2015

Cât de mult poți rezista fără telefon? (concluzie)

iulie 03, 2015 0
Ok, experimentul meu nu a mers atât de bine pe cât speram și am stat doar o zi fără telefon (exact 24 de ore) , dar asta doar pentru că aveam urgentă nevoie să sun o colegă, care urma să îmi aducă carnetul și trebuia să stabilim unde să ne vedem ca să mi-l poată da.
Totuși, toată încercarea mea de a sta fără telefon nu s-a dovedit chiar un eșec. În tot acest timp cât am stat departe de telefon, am realizat că am o mulțime de lucruri acolo. Am vrut să fac umbre cu mâinile, apoi m-am gândit Stai că am o poză cu umbre cu mâini apoi mi-am amintit că era în telefon, așa că nu puteam ajunge la ea. Cel mai greu lucru pe care a trebuit să îl fac în timpul în care am stat fără telefon a fost faptul că nu mai puteam asculta muzică, iar înafară de Hold Back The River de la James Bay, melodiile din telefonul meu nu sunt difuzate la tv.
Dar am observat și că, înafara muzicii mele, nu mi-a mai lipsit nimic altceva, de fapt chiar m-am simțit bine fără telefon. Am avut mult timp de citit și am terminat cartea Populară a Mayei Van Wagenen într-un timp mult mai scurt față de cât mi-ar fi luat dacă aș fi  avut telefonul lângă mine.
În concluzie, îl voi folosi doar pentru muzică și apeluri/mesaje, poate și pe twitter sau messenger în cazul în care este urgent și nu pot intra în altă parte.

01.07.2015

Cât de mult poți rezista fără telefonul mobil?

iulie 01, 2015 0
Dintr-un oarecare motiv, simt că la școală se aplică noțiunea de telefonul îl face pe om . De doi ani am un amărât de telefon, care mai nou nici măcar nu încarcă. În ultimul timp mi-a dat ceva bătăi de cap , iar cumpăratul unui telefon nou nu este o soluție disponibilă, cel puțin deocamdatăRecunosc că este într-un fel și vina mea, în sensul că îl țin non-stop la încărcat și chestii de genul ăsta, dar nu merit asta.
Acum că a venit vacanța, sunt ușurată că nu trebuie să îndur crizele prin care trece mobilul meu. În clasa mea, o mulțime de colegi au deja telefoane incredibil de performante și, chiar dacă nu spun inic în privința asta tot mă simt puțin aiurea. Anul trecut, pe când eram boboacă, stăteam tot timpul pe telefon și vorbeam prin mesaje cu prietena mea cea mai bună din generală, iar o fată care era cu mine în clasă mi-a zis ceva de genul ,,De ce tot stai atât de telefonul ăla, zici că cine știe ce iphone ai.” Remarca ei m-a făcut să mă simt oarecum nasol, iar din această cauză mă simt puțin inferioară de fiecare dată când văd pe cineva cu un telefon șmecher.
Totuși, cât de mult înseamnă tehnologia pentru noi? Pot cu siguranță să răspund la asta, de când au apărut telefoanele mobile a încetat și lumea reală în care au trăit părinții noștrii, ascultând muzică pe casete sau la MTv-ul de atunci, sau conversând cu diferite persoane prin viu grai și nu cu ajutorul unor prescurtări sau emoticoane/ emoji .
În dimineața asta m-am întrebat dacă aș supraviețui fără telefon dacă ar fi să renunț la el și răspunsul meu a fost cât se poate de simplu Nu voi putea niciodată să trăiesc fără twitter sau instagram. Dacă mă gândesc mai bine, ar fi o adevărată provocare să încerc o ispravă ca asta, dar și un prilej de a vedea lumea dincolo de ecranul telefonului meu, a tweet-urilor pe care le postez zilnic și a lucrurilor pe care le fotografiez și le postez imediat pe instagram.
Voi începe provocare Cât de mult reziști fără telefonul mobil chiar din acest moment. Sunt foarte curioasă cum vor evolua lucrurile din momentul în care voi renunța la telefonul mobil.

PODCAST

Popular Posts

Analytics- să nu ștergi asta că jar mănânci