05.02.2020

Ce am învățat din filmul MINUNEA?



Nu îmi amintesc când am dat de carte, dar știu că mi-a plăcut ideea poveștii încă de când am citit descrierea. Iar în ziua în care am cumpărat cartea nimic nu m-a mai putut supăra. 

Cu gândul la ,,ce cărți aș păstra dacă ar fi să renunț la ele?" prima care mi-a venit în minte a fost ,,Minunea", (despre care am scris despre ea aici) iar apoi am văzut și filmul, poate din nevoia de a intra din nou în fiorul comic al poveștii sau poate din curiozitate. Indiferent de cea care a primat în momentul în care am dat play, am zâmbit instant. Era ca o introducere într-un joc video și nu am putut să nu zâmbesc. 

Simt că trebuie să explic puțin la ce m-am referit când am spus ,,fiorul comic al poveștii”, în principiu e simplu, filmul e o combinație de comedie și dramă, fior- interpretat în sensul de emoție și comic în sensul umoristic, ceea ce înseamnă că în parte, ,,Minunea” este efectiv un film care tratează elemente serioase cu umor, dar într-un mod inteligent.

Sunt de părere că avem nevoie să fim reamintiți unele lucruri, chiar și sentimentele sau micile realizări pe care le-am trăit de-a lungul vieții. Continuăm să trecem prin diferite obstacole și să învățăm lecții noi, dar pe care poate le uităm pe parcurs, asemenea încrederii de sine care trebuie menținută frecvent pentru a evita potențiale momente de depresie, tristețe sau dezamăgire.


Minunea e o pauză frumoasă de la rutina zilnică. Iar, la un an după ce am citit cartea, am exact aceleași realizări ca atunci, pe care le-am primit cu drag și care au fost o lecție binevenită în această perioadă. 

E ok să fii diferit, așa ar putea fi spus în câteva cuvinte mesajul filmului. Faptul că surprinde mai multe puncte de vedere nu face decât să accentueze ideea filmului și să îl axeze pe protagonist (chiar și în absența lui) în centrul poveștii, iar cumva, fiecare personaj și acțiune se leagă reciproc, ca o pânză de păianjen perfectă. 

Am lăcrimat pe alături, dar totul se întâmplă repede, atât de repede încât nu poți să plângi până la capăt, în sensul că te ține cumva în suspans. Pe lângă micul reminder care  a apărut în mintea mea pe parcursul filmului, am învățat și că lucrurile se rezolvă mereu, chiar dacă par dificile. Doar par, când în realitate sunt mult mai simple. Uneori suntem atât de absorbiți de anumite emoții încât nu ne dăm seama cât de ușoară e situația, dar cum totul are o rezolvare, trebuie doar să respiri adânc și să te gândești la altceva, în acest fel sentimentele se schimbă și automat problema aproape că se rezolvă de la sine. 


  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PODCAST

Popular Posts

Analytics- să nu ștergi asta că jar mănânci