03.01.2020

Filozofia kintsugi și povestea bolului spart


Fascinația mea pentru povești a început acum multă vreme, și nu numai să le scriu, ci să le și aud. Povești nemuritoare care poate nu au existat, dar care au rămas adânc înrădăcinate în fiecare cultură, de la basme până la nuvele. Dacă noi îl avem pe Domnul Goe și basme despre zmei, sunt multe alte povești despre creaturi nemaivăzute și greu imaginate de noi. Dacă e să aleg o cultură a cărei istorie este construită pe diferite povești, care mai de care mai frumoase sau chiar înfricoșătoare, aceea ar fi Japonia. 

O să vă spun o poveste scurtă, dar cu multă semnificație, care stă la baza unui obicei japonez atât de frumos și atât de profund încât mi-aș dori să îl pot învăța și eu. Acela este Kintsugi ( sau kintsukuroi), care s-ar traduce ,,a repara cu aur”.

Kitsugi [citit: chintsughi], este în sine o formă de artă care (se crede că) datează încă din secolulul al XV-lea, când unui dictator militar al Japoniei, Ashikaga Yoshima, i s-a spart bolul de ceai și l-a trimis în China pentru reparații. Bolul a fost reparat, dar când i-a fost înlăturat, Ashikaga Yoshima a început să caute oameni care să facă bolul mai frumos, întrucât se vedeau urme urâte de metal în locurile unde a fost spart.

Practica este desprinsă din filozofia japoneză ,,wabi-sabi”, care recomandă căutarea frumosului în imperfecțiune. Metoda de reparare s-a născut din regretul de a irosi ceva (mottainai) cât și din a fi deschis la schimbare (mushin).


Kintsugi reușește cumva să dovedească unicitatea unui obiect spart și apoi reparat. Ca filozofie, se aplică prin frumusețea din imperfecțiuni. Toți avem o poveste, formată la rândul ei din mai multe întâmplări, bune sau rele, indiferent de caracterul acestora, reușim să ne formăm ca oameni, iar kintsugi surprinde partea de cicatrici, sentimente sau momente neplăcute, care ne ajută să dezvoltăm o anumită mentalitate, care ne face diferiți de cei din jurul nostru. 

Suntem toți oameni și suntem diferiți, iar fiecare rană sau lacrimă rămân parte din istoria noastră. Nu trebuie ascunse în-vreun fel, ci văzute ca pe un element unic și individual care te face persoana care ești. Fiecare crăpătură formată în momentul spargerii bolului lui Ashikaga Yoshima i-a schimbat obiectul într-un bun de preț, de o frumusețe rară și într-un exemplu ieșit ca urmare a unei metode și filozofii care este aplicată și astăzi de cei care vor să o urmeze. 

Precum bolul de ceai, suntem obiecte de artă și devenim și mai prețioși și frumoși în fiecare zi pe care o trăim. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PODCAST

Popular Posts

Analytics- să nu ștergi asta că jar mănânci