30.06.2017

Rose Hill Designs by Heather Stillufsen

iunie 30, 2017 0


De Heather am dat din întâmplare atunci când am scris despre toamnă și de ce o consider anotimpul meu de suflet. Moment în care am dat de o ilustrație de a ei, pe care am și folosit-o în acea postare. De atunci, pot spune că am căutat-o pe Heather pe toate rețelele de socializare, crezând inițial că are un blog cu toate ilustrațiile sale, când de fapt, are chiar și un fel de afacere pe Etsy. 

Atunci, ilustrația ei era printre alte poze și citate care mi-au apărut pe Pinterest când căutam ceva cu temă tomnatică, fiind singura care mi-a plăcut, m-am decis să o folosesc, urmând ca apoi să observ numele celei care a creat-o, și desigur, să îi dau follow pe oriunde pot. La un moment dat, începuse să mă deranjeze toate postările ei din feed, așa cum mi s-a întâmplat la un moment dat și în cazul lui Prince Ea, dar sunt și momente în care mă trezesc intrând pe Pinterest și umblând pe acolo după citate inspiraționale sau pur și simplu words to live by care să îmi dea o stare mai bună de spirit sau care să mă motiveze să îmi duc treaba până la capăt.

În ultimul timp, am avut nevoie de astfel de motivație, dar citatele la întâmplare de pe facebook nu erau suficiente. Când am intrat pe Insta acum o săptămână sau două, Heather lucra la un desen nou, iar când l-a postat, am avut un sentiment de încântare, de parcă îmi oferea cel mai frumos cadou din lume. E greu de explicat, dar știu cu siguranță că îi voi urmării viitoarele ilustrații cu același drag.

Mereu mi-a plăcut ideea de carte cu ilustrații, de parcă acele desene fac textul și mai profund decât e de fapt, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna, însă, oricum efectul este unul frumos. Fiind mamă și soție, ea postează mult despre familie, însă are multe ilustrații feministe și motivaționale, dar și multe legate de weekend-uri și ,,cum” să te bucuri de el.

Când eram mică, am avut un caiețel cu o ilustrație pe copertă exact în genul celor făcute de Heather. Atunci mi-am dorit și eu să fac, dar nu mi-a ieșit niciodată, rămânând cu dorința că într-o zi voi face și eu un fel de jurnal cu desene care să inspire oameni și așa mai departe. Când am dat de creațiile lui Heather am fost foarte încântată încât mi-am dorit să am Pinterest-ul plin de ele, ceea ce s-a și întâmplat, o perioadă, până când recomandările și-au schimbat complet tema, trecând de la citate motivaționale, la imagini fantasy și mister, iar acum la diferite articole de pe alte bloguri.

În peripada asta cu bacul, am redescoperit-o, când m-a lovit un sentiment că nu o să iau examenele și aveam nevoie de motivație, lucru ce alți ilustratori sau alte citate nu au reușit. Nu știu foarte multe lucruri despre ea pentru a îmi putea face o opinie în toată regula, în schimb, când îi văd numele, însoțit deobicei de o ilustrație nouă pe instagram sau pe facebook, nu pot să nu zâmbesc. Am decis să o includ în lista de persoane care mă inspiră pentru că, exact asta și face, prin content-ul ei unic.

Adeptă a culorilor, era imposibil să nu o includ pe listă, mai ales că surprinde atât de frumos scene din viață, care par să surprindă emoția din spatele acțiunii ilustrate. Simple și pe temă, ilustrațiile lui  Heather te pot face să zâmbești atunci când ești lipsit de speranță sau pur și simplu atunci când lucrurile nu merg foarte bine în viață, precum momentele în care intervin stresul, neliniști și griji, dar tocmai partea de mamă care se transpune în multe dintre ilustrațiile ei te fac să fii recunoscător pentru viața ta și te motivează să crezi în tine și să mergi mai departe.


_______________
Rose Hill Designs Blog, Heather Stillufsen Instagram, Facebook, Etsy, Heather Stillufsen Pinterest, Rose Hill Design Studio Pinterest

23.06.2017

HOLD MY HAND și de ce îmi este atât de dragă

iunie 23, 2017 0

Vara trecută am citit o poveste pe wattpad care mă bântuie și acum. Este una dintre puținele cărți care m-au emoționat și care mi-au dat speranța că pe wattpad poți găsi totuși ( prin orice altceva care, cred eu, e în plus ) și conținut de calitate, așa cum sunt și alte câteva cărți superbe pe care le-am citit, în română sau nu. Înafară de @Rhalirien și de @blackened_ și alte câteva cărți în engleză pe care le-am citit acum mai bine de un an și care nu sunt chiar atât de importante în acest caz. 

Hold my hand, povestea despre care vreau să vă vorbesc azi, este încurcată, în sensul că aceasta are elemente care sunt destul de ușor de trecut cu vederea la prima lecturare, însă impactul emoțional este cel care își încleștează rădăcinile după primele rânduri citite și te face pur și simplu să vrei mai mult. Însă, meritele merg și la Monet, care a creat lumea lui Erin încât să te facă să te simți acolo, alături de ea, în micul univers pătat de mizeria lăsată de o inimă frântă. Scânteia dintre două suflete sortite să fie împreună, legate prin artă, iubire și...păpădii.

Cu sinceritate și un dar al descrierii Hold my hand este o carte care ar trebui să se afle pe raftul oricui. Superbă în simplitatea ei, surprinde cu precădere diverse sentimente mai neplăcute ale vieții cum ar fi, nesiguranța, durerea unei inima frântă, cât și lupta pentru ceea ce crezi cu adevărat atât emoțional cât și profesional.

Poveștile clasice îți arată cum era viața simplă, cum trăiau și cum iubeau oamenii dinaintea noastră., când femeile nu se puteau exprima atât de liber precum noi, dar care reușeau totuși să trăiască frumos și ordonat în puținele lucruri care le erau permise în societate. Romanele lui Nicholas Sparks, ca să mai urcăm un pic în vremuri, surprind dragostea adevărată și cu tot ceea ce vine ea, de la complicații până la lucrurile mici, frumoase pe care toți ni le dorim la un moment dat, dar și eforturile pe care le întâmpini pentru a ajunge la fericire.

HOLD MY HAND este un mix dintre cele două stiluri, având un aer mult mai orășenesc și mult mai profund pe care îl simțiți atât în acțiune cât și în personaje. Fiecare dintre acestea are un tip diferit de trăire, toate pornind de la iubirea neîmpărtășită la iubirea impusă și un triunghi amoros pe care nu l-am mai văzut decât la cărțile Cassandrei Clare, dar și la ( să dăm un exemplu mai clasic ) Romeo-Julieta-Paris. 

Tot vara trecută, melodia lui LP, Lost on you a cucerit radioul românesc timp de câteva luni și cumva, subconștientul meu a asociat cartea lui Monet cu piesa, ca un fel de soundtrack pentru "filmul" cărții pe care l-am format în minte când am citit. Am vrut să o recitesc, să îmi reamintesc personajele, acțiunea și marea de sentimente prin care Monet te face să treci, însă, norocul a făcut ca lucrarea să fie scoasă de pe wattpad. 

Îmi pare rău că nu am mai găsit cartea pe profilul lui @lMonetl, pentru că mi-ar fi plăcut să las un link pentru a o putea citi și voi, însă nu pot decât să vă redirecționez către profilul ei în caz că va posta ceva nou. Însă, până atunci voi rămâne cu povestea și voi zâmbi de fiecare dată când îmi voi aminti de ea. Erin mi-a fost dragă încă de la început, la fel și tipul, nu mai știu cum îl chema, James sau Simon sau...nici nu știu. dar îmi amintesc că era într-o trupă și că la un moment dat el și prietenii lui au reușit să cânte la Coachella, ceea ce mi s-a părut a fi o frumoasă schimbare în carte. 

09.06.2017

Romanian spirit behind one word

iunie 09, 2017 0



In every language is a word that you just can't translate. Like sisu in finnish that can be translated like courage, but the word means more then the actual translation. In romanian, that word is dor. I've been thinking about this word, trying to find a meaning for it and to see why is it so special to us. I never thought about it as a very important word, it was just something we say when we miss something or someone or when something hurts. 

A few months ago, in a class, our teacher said "this word just can't be translated because is something you feel", it can be miss in english but there is a word closer to english word and that is lipsă. I've been thinking of this because it is so true. I ask my grandma about it because i was thinking she can explain it to me so i can understand, And i did! This word means something different for everyone. Is that feeling that old people have when they are together with their family at the same table, when you see them happy. It's when you are eating traditional food like sarmale or mămăligă. Or even the nostalgia itself. That small things you enjoy, you love, that are making you feel something, that are making you happy. 

I lost a few days trying to figure it out what's my romanian dor with no result. But somehow, i was thinking about Sibiu, Brașov and then about my country side and all the memories i have in that place and then i realised what was the memories i miss the most and how much i'll do to live them again. Staying at a top of the hill, looking at the word and feeling the wind on your face. I've never had this feeling before, only when i'm going in new places, but it's different everytime because it will never be the same feeling. Missing people i met once and sometimes thinking how are they now, or the nostalgia that's hitting me like a wave when i see kids playing on the street and i start to remember of my own childhood, and the fact it's gone.

Last year, when i was in Germany, I was watching Eurovision when Tudor Chirilă posted something on his blog. In that time Vama has released a new song, Memories and i realised it was something from home and it made me so happy. I remember, i put the TV on mute and i played their new song, and for the first time in that week i was in Germany, i had this really great feeling that no message from my friends or home call was giving me and that's the best example i can give you of my romanian dor.

PODCAST

Popular Posts

Analytics- să nu ștergi asta că jar mănânci