20.04.2016

Recenzie: Înapoi în viitor

Nu mi se întâmplă foarte des să mă îndrăgostesc de un film, dar atunci când îmi rămâne în cap timp de atâtea zile atunci înseamnă că fac parte dintr-un nou fandom.

Cu un chef destul de nou de-a lucra la mate, dar și un mic val de plictiseală care urma să apară, am deschis televizorul în timp ce îmi mâncam cerealele în jurul orei șapte seara. Pe Paramount era un film cu Harrison Ford, pe care l-am urmărit cu zâmbetul pe buze, gândindu-mă că filmele lui mereu au fost bune, indiferent de gen. Acesta se numea Morning Glory, dar nu despre el vreau să vorbesc, ci despre producția din 1985 care a urmat imediat după acesta.

Titlul îmi părea cunoscut, pentru că văzusem ceva din el, dar nu i-am acordat prea mare atenție. Îl știam în schimb pe Michael J. Fox din filmul Un om și trei fantome și l-am recunoscut încă din prima clipă. Actor incredibil de implicat și de expresiv, care se potrivește perfect personajului Marty McFly. Îmi amintește puțin de Mark Hamill, dar Michael J. Fox e mult mai simpatic decât cel care l-a jucat pe Luke Skywalker, atât ca trăsături cât și ca personalitate.

Totuși, acesta nu a fost prima persoană care l-a jucat pe Marty. Eric Stoltz a fost cel care l-a jucat pe Marty, dar l-au concediat pentru că nu îl putea juca până la capăt, fărâma de comic lipsindu-i cu desăvârșire. Christopher Lloyd a început să îl strige pe Eric Marty, susținând că el a crezut tot timpul că numele lui e Marty, iar Eric răspundea decât la acel nume. În viața reală face glume, dar nu s-a putut transpune suficient pentru rol, motiv pentru care Michael J. Fox a ajuns să îi ia locul. Programul acestuia a fost foarte ocupat în timpul filmărilor pentru Înapoi în viitor, apărând și în Family Ties.

În articolul de săptămâna trecută Cum ne dăm seama că este vorba de destin, am pomenit pe alocuri de acest film și impactul pe care l-a avut asupra mea imediat după ce a apărut genericul de final. Pe lângă starea de confuzie, în ultimele zile nu i-am avut în cap decât pe Marty și pe amicul său, Doc, dar și  dorința disperată de-a vedea din nou primul film.

Sunt trei producții, prima în 1985, a doua în 1989 când acțiunea se petrece cu treizeci de ani mai târziu, în anul 2015, cel de-al treilea film a apărut în 1990, unde eroii noștri sunt purtați în vestul sălbatic. Dar cum nu l-am văzut și pe al treilea, îmi permit să vorbesc atât cât mă pricep despre primele două.

Am citit o mulțime de recenzii legate de vârsta minimă pentru a vedea filmul, din punct de vedere parental, dar și al copiilor. Mulți părinți consideră că este AP, din cauza acelor câteva mici cuvinte pe care le consideră jignitoare și complet neadecvate pentru un copil mai mic de doisprezece ani, (nu că la noi în țară un puști de opt ani ar vorbi mai frumos decât un om în toată firea care înjură din diverse motive și supărări) pe când cei tineri îl consideră la fel de interesant și fascinant precum adulții. Îmi permit să spun că limbajul este unul adolescentin, care are partea lui în toată acțiunea filmului. Marty este prototipul adolescentului anilor '80, iar aceștia nu vorbeau diferit față de noi cei de acum, cu treizeci de ani mai târziu.

Înapoi în viitor, surprinde o lume pe care mulți dintre noi nu am trăit-o decât prin intermediul lui, dar poate părinții noștri, bunicii sau oricine altcineva a copilărit cu această serie așa cum noi am crescut cu Harry Potter sau filmele Camp Rock. Lume, conturată într-un mod comic și unic de către tânărul nostru personaj, Marty McFly, care încearcă să își restabilească locul în viitor, prin încercarea de a-și face părinții să se îndrăgostească.

Bob Gale a venit cu ideea când se uita într-un Year Book vechi de-al tatălui său, unde a aflat că acesta a fost șef de promoție. A stat și s-a gândit că nu a vorbit niciodată cu vreun șef de promoție și s-a întrebat dacă ar fi fost prieten cu tatăl său dacă l-ar fi cunoscut la vremea aceea, moment care a marcat startul ideii de la care a plecat povestea noastră, care continuă să rămână actuală chiar și cu zeci de ani mai târziu. Acțiunea se desfășoară într-un mod natural, ajungând astfel la un punct care promite o continuare, și anume, momentul în care Doc îi duce pe Marty și pe Jennifer în viitor, undeva în anul 2015.

În cea de-a doua parte a seriei, întâlnim o mulțime de detalii care, pe vremea aceea voiau să fie parte din viața pe care o trăim noi acum. Interesant e că, au surprins destul de bine anumite lucruri, făcând premoniții destul de nimerite: Video Chat-ul, apărând pe ecran datele persoanei respective, fiind o variantă destul de ciudată a facebook-ului, televizoare peste tot, jachetă cu uscare automată, adidași care se închid singuri și o mulțime de alte mici detalii care apar în film și se întâmplă să fie destul de asemănătoare cu realitatea de acum, deși unele dintre ele continuă să fie în curs de dezvoltare sau într-o perioadă de testare. Abundența tehnologiei, care include HoverBoard-uri, mașini zburătoare și tot ce am înșirat mai sus. Nu au prezis cu exactitate evoluția noastră reală, dar nu mai avem mult să ajungă la perfecțiune.

Filmul te prinde într-o manieră complet nouă, indiferent ce parte ai vedea, deși primul le explică mai mult pe ultimele două, dar în ciudat vechimii acestuia, va rămâne mereu ceva la care să te uiți cu drag, indiferent dacă stai cu familia pe canapea într-o zi ploioasă sau primești reluările difuzate pe Paramount, Lifetime, Hallmark, Constantin Film, 2OCenturyFox... Este un MUST pentru fanii filmelor SF, dar și pentru oricare altă categorie de public. Indiferent dacă îți plac dramele sau poveștile de groază, Înapoi în viitor va reuși să te captiveze cu umorul lui și acțiunea incredibil de complexă și de fantastică în care Marty reușește cumva să își întâlnească părinții pe vremea în care erau adolescenți, dar și prin toate celelalte aventuri trăite de protagonistul nostru.

_________________
Imagini: We heart it / Pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PODCAST

Popular Posts

Analytics- să nu ștergi asta că jar mănânci