12.03.2016

Recenzie: Florile de la mansardă (2014)


În urmă cu un an, exact în săptămâna examenelor, am văzut filmul Flowers in the attic dintr-un impuls de moment, un gând care mi s-a strecurat prin minte în acele două ore în care am stat la școală, și anume, că trebuia neapărat să văd filmul în acea seară și exact asta am și făcut. Tocmai îl descoperisem și îmi doream să văd despre ce era vorba, în plus, numele este atât de intrigant și de misterios încât la prima vedere nu știi la ce să te aștepți. 

Povestea morții tatălui și mutarea copiilor în mansarda de la Foxworth Hall, unde cei patru blonzi o întâlnesc pe bunica lor, deși autoritară, era cea mai agreabilă și sinceră persoană din clădire, pe când mama celor patru nu căuta decât privilegiul unei vieți de lux și prilejul de a scăpa de ei. Ascunzându-se în spatele scuzei că trebuie să recâștige încrederea tatălui ei înainte ca cei patru să iasă din mansardă. Mama recurge la metode exagerate de-a se descotorosi de copii ei, încercând chiar să îi otrăvească cu toxină pentru șobolani, pudrată peste gogoși, mișcare în urma căreia unul dintre copii moare. 

Se numește în mod sugestiv ,,Florile de la mansardă” sau în original ”Flowers in the attic” deoarece, neavând voie să iasă din mansardă, cei patru și-au făcut o grădină proprie, chiar acolo, în interiorul micului spațiu în care erau închiși. 



”In the novel Chris let's Cory drink his blood, after grandmother has cut off their food supply” ( GoodReads)

Aceasta ar fi una dintre cele mai tulburătoare părți ale acestei cărți, iar oricât de tentant ar fi ( și ori de câte ori aș încerca să citesc ) nu voi trece niciodată de primul capitol. Iar pentru că nu am citit cartea și nu am văzut nici versiunea din 1987, m-am decis să vorbesc strict despre această producție. 

Filmul va șoca toate categoriile de vârstă prin intriga încâlcită și momente neașteptate, trecute de barierele unei drame obișnuite de familie. Nu ai cum să nu plângi pentru soarta nedreaptă a celor patru copii blonzi ( Prototipul copiilor de Dresden) așa cum nu poți să nu o urăști pe mama lor lipsită de scrupule. Povestea din spatele celei mai noi producții bazate pe primul volum al seriei Flowers in the Attic ( aici fiind meritul lui A.C. Andrews ) te va bântui pentru multă vreme, pentru că, asemenea florilor de la mansardă, povestea Dollanganger-ilor se va înrădăcina adânc în sufletele noastre, 

Însă, sunt și voci care susțin că prima versiune a filmului este mult mai bună decât cea actuală, dar mereu va exista cineva care va crede lucruri complet diferite față de ceea ce credem noi, asta nu schimbă faptul că acest film este o producție bună, care te umple de emoție și teamă pentru personajele care au parte de o soartă crudă și complet nepotrivită a unei familii perfecte.

Un film puternic, bazat pe un roman înfricoșător, care te marchează într-un mod diferit, făcând în așa fel încât să îți rămână pielea de găină pentru mult timp după vizionare. Când am văzut această versiune a celor de la Lifetime, care m-au surprins pentru a doua oară ( deoarece prima dată a fost la filmul The Assault  2014 ), dar care mi-a insuflat și un sentiment de teamă și groază pe parcursul acelor două ore. Actorii sunt superbi, iar interpretarea e perfect dozată în așa fel încât să îți poți opri plânsul ( chiar dacă șocul psihic rămâne pentru mult timp). 


Sursă text: Giulea Andreea M, îmi asum toate greșelile de exprimare/ gramaticale/ ortografice, iar cel mai probabil voi da vina pe lene pentru că acestea au rămas necorectate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PODCAST

Popular Posts

AMP gtag demo

Make it so.